Oraş periculos.

Trei capace de canalizare furate pe str. Vultur

Că trăim într-un oraş periculos v-o spun de mai mult timp şi că nu se încearcă măcar timid, ca în unele aspecte să fim mai protejaţi, ştiţi singuri. Dar că administraţia locală risipeşte banul public în continuare de parcă ar fi căzut din cer, poate că numai bănuiţi.
Am scris despre "miliţieni culcaţi" montaţi (pe bani publici), distruşi cu ocazia dezăpezirii (pe bani publici), demontaţi (pe bani publici), iar acum pe faleza montaţi alţii noi (tot pe pe bani publici).
V-am aratat recent că pe strada Vultur (Melchisedec Ştefanescu) hoţii de fier vechi au prăduit capacele de canalizare. După câteva săptămâni în care am făcut slalom printre gropi, S.C. Apă-Canal le-a înlocuit, dar astăzi erau furate din nou, iar în plus lipseau şi toate capacele din intersecţia Vultur cu strada Traian. Oare atunci când le-au montat cei de la Apă Canal nu ştiau că dacă nu le vor asigura în vreun fel vor fi iar furate? Sau cumva furnizorul este o firma trandafirie de partid şi atunci "las' să fure că avem de unde cumpăra!"
Şi apoi avem nevoie de FBI, de CIA, sau de Mosad să punem mâna pe hoţii a peste 1000 de capace de canalizare? Ce face Poliţia din Galaţi? Nu aia locală, care doarme în front ca gâsca pe apă, ci aia a Ministerului de Interne, plătită tot din banul public! Nu se pot face razii la firmele prospere de comercializare a fierului vechi, nu se pot afla informaţii despre hoţi de la "ciripitori", nu se pot utiliza: pânde, capcane, camere video, sau orice alta metodă de a pune capat acestei situaţii? Dacă nu, angajaţi fraţilor SOP-uri, IPS-uri, WBC-uri sau orice altă instituţie capabila să rezolve o "criza a capacelor"dacă cei plătiţi nu sunt în stare s-a facă!
Am dreptul ca plătitor de taxe şi impozite să fiu protejat de administraţia locala şi atunci când circul pe drumul public, când mă plimb seara pe stradă cu soţia, cănd ies cu câinele la plimbare, când dau drumul la robinetul cu apă potabilă, sau cănd deschid fereastra să-mi aerisesc casa sau creerii, cănd vreau să traversez o stradă sau să merg pe bicicletă, când vreau să dorm sau atunci când vreau să fiu treaz! Nu vreau să ocolesc toată viaţa gropile incompetenţei administraţiei locale, să merg numai pe sub becurile marilor bulevarde, să-mi umplu buzunarele cu pietricele de aruncat după câinii comunitari, să aştept 10 minute să se limpezească apa de băut şi 30 de minute să se încalzească apa de spălat, să suport fumul de la grătarele cartieriştilor pline de scrumbie, sau de mici şi cârnaţi după cum sărbătoarea este religioasă sau laică, să nu aud răcnetele găştii de la scara vecină care serbează majoratul urlând ca pieile roşii în bătalia de la Little Bighorn şi nici rotopercutoarele meşterilor firmelor de cablu care-mi găuresc fără să mă întrebe pereţii blocului în care locuiesc!