GALATI

Materialele publicate pe acest blog indiferent de forma lor de prezentare sunt protejate de Legea dreptului de autor si nu pot fi reproduse in niciun fel fara acordul autorului.

Alexandru D.Moruzi primar al Galaţiului 1873-1874.

„O proastă gospodărire a finanţelor strivesc popoarele mult mai mult decât sporirea cifrei contribuţiunilor.”

vineri, 1 martie 2013

Nimic nou pe frontul de est.

Oase de animale aruncate în râpa lui Tuluc 2013

Cu tam-tam, surle şi trâmbiţe, "breaking news" etc. presa gălăţeană şi cea naţională a explodat isteric acum câteva zile, pe tema resturilor de animale găsite la râpa lui Tuluc, din Galaţi, care pot fi legate de scandalul recent din Europa, referitor la carnea de cal. Poliţia, veterinarii, gărzile de mediu, sanepidiştii, protecţia consumatorilor şi toate celelalte servicii publice descentralizate, sau municipale, au dat năvală, grămadă şi şi-au dat cu presupusu’, promiţând măsuri severe, chiar extreme, intervenţii operative, investigaţii ample, cercetări minutioase şi laborioase şi chiar studii de impact asupra pânzei de apă freatică şi asupra stării de sănătate a populaţiei.
Ceva cotidian, banal chiar, cunoscut de toată lumea din oraş care are, cât de cât, legatură cu mediul sau cu igiena, a devenit peste noapte o noutate pentru distinşii noştri funcţionari publici, cocoţaţi de partidele politice în fotoliile de directori ai intituţiilor care ar trebui să ne ocrotească şi să ne păzească mediul si sănătatea. Abia acum află şi presa galăţeană că în târgul Galaţiului sunt abatoare clandestine unde se taie: vite, oi, cai şi porci, care poposesc pe galantarele din pieţele oraşului şi în „specialităţile de artă culinară locală”, servite populaţiei gata preparate la chermezele municipale colective, fie că se cheamă ele „Zilele Galaţiului”, „Festivalul Scrumbiei” sau „Târgul de toamnă”.
Abia acum dau cu nasul în putoarea osemintelor de animale oficialităţile oraşului şi serviciile de salubritate, de parcă fenomenul ar fi inceput de ieri, nu de peste un deceniu.
Că suprevegherea „siguranţei alimentului” de către veterinari este o prostie, am spus-o de multe ori, inclusiv şefilor administraţiei locale, dar şi reprezentantilor Ministerului Sănătătii. Le-am şi spus-o, le-am şi scris-o, dar când te cheamă „Alicică”, ai mai multa trecere pe lânga Năstase, decât „Mengelică”, aşa că au lăsat ca de sănătatea umană, să se ocupe cei care nu erau în stare să se ocupe nici de cea animală.
Şi avem ce avem şi ce vom mai avea încă, într-un domeniu în care brambureala este atât de mare, încât nu i se vede capătul. Sutele de cranii de animale din groapa lui Tuluc n-au crotalii, deci ori n-au trecut in viaţa lor pe la vreun veterinar, ori fac parte din milioanele de animale „dispărute” de pe teritoriul naţional în ultimul deceniu, cu crotalii cu tot. Mafii întregi de măcelari clandestini de la Pechea, Corob, Cudalbi sau Matca, taie în continuare anual mii de animale în dosul gardului, sau al privăţii, fară să se sinchiseasca că i-ar putea deranja cineva, sau opri din afaceri: ce „organele” nu mănâncă şi ele?
Cât de proşti sunt unii, care ne cred pe noi proşti şi ne intoxică cu „senzaţionale” pot demonstra cu documente: am în faţă lucrarea: „The specificity of risc management in the urban settlements highly industrialized from Romania, Galaţi national developement pole, case study” a unor cercetători de la Universitatea din Bucureşti, publicata în 2010. În pagina 114 autorii scriu despre riscul aruncării deşeurilor animale la groapa de lângă Brateş şi mai pun şi o fotografie din 2009.
Cum textul este scris în engleză, cred că de la comunicarea lucrării şi până acum a aflat toată Europa cât de grozavi suntem noi cei din „Vechiul şi Noul Galaţi”.
Mai puţin presa din Galaţi şi de loc oficialii şi municipalii, care dorm în fotoliile de aleşi sau de numiţi. Oricum pe frontul de est, nimic nou.
Oase de animale aruncate în râpa lui Tuluc 2009.