GALATI

Materialele publicate pe acest blog indiferent de forma lor de prezentare sunt protejate de Legea dreptului de autor si nu pot fi reproduse in niciun fel fara acordul autorului.

Alexandru D.Moruzi primar al Galaţiului 1873-1874.

„O proastă gospodărire a finanţelor strivesc popoarele mult mai mult decât sporirea cifrei contribuţiunilor.”

vineri, 18 ianuarie 2013

Parcul Carol, glorie şi decădere (partea a II a)

Câini comunitari, ciori şi multă nepasare în Parcul Carol din Galaţi.

(urmare de pe Lecţia de anatomie, partea I).
În cursul nopţii de 27 septembrie 1914, regele Carol al României a murit subit, după 48 de ani de domnie. Se sculase la ora 5 dimineaţa cu o durere în piept şi greutăti în respiraţie şi în cateva minute s-a stins. Frământările privind alegerea taberei în care România să intre în război, din ultimele luni îi puseseră capac la sicriu. În memoria suveranului dispărut municipalitatea gălăţeană a denumit Parcul Aslan, Parcul Carol, iar porţiunea de bulevard de la Piaţa Ştefan cel Mare până la parc, a primit de asemenea, numele celui dispărut. După abolirea monarhiei, parcul a fost botezat Parcul Pionierilor, iar mai apoi, Parcul C.F.R., de câtiva ani devenind iar Parcul Carol.
Nu există date precise despre suprafaţa ocupată de acest parc. La intrarea în parc o placă veche şi ruginita amplasata de Agenţia de Protecţie a Mediului Galaţi în secolul trecut, ne informează că suntem într-o arie protejată de 0,75 ha. Iniţial parcul se întindea din curtea Şcolii generale nr.18 (actuala şcoală nr. 20) de pe strada Prundului, pâna la linia ferată, strada Domnească şi strada Brateş. 
Mă bazez în aceste informaţii pe o fotografie de recunoaştere aeriana a aviaţiei germane Luftwaffe din 1944, pe care se recunoaşte locul de amplasare a Monumentului Costanglia, dar şi faptul ca parcul era mult mai extins decât astăzi. 
Fotografie aeriana din al doilea Război mondial.
În Agenda Locală din 2002, primăria afirmă că în administrarea S.N.C.F.R. Galaţi sunt 5,7ha de spaţii verzi, incluzând acolo şi Parcul C.F.R. fost Carol. ŞI în P.U.G. se specifică că zona este pentru spaţii verzi si nu pentru construcţii.
PUG al municipiului Galaţi.
zona parcului CFR este zona destinata spatiilor verzi.
Cum se explică faptul ca Primăria Galaţi
a dat autorizatii de construcţie locuinţe şi sedii de instituţii?
Primarul Dumitru Nicolae nu a respectat PUG
cand a eliberat Autorizaţia de construcţie pentr Oficiu de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.
Prin anii ’60 ai secolului trecut când a început prima reparaţie a tunelului Fileşti, mai jos de şcoala mai sus amintită a fost amenajată organizarea de şantier a constructorilor, care a scos din uz o parte din parc. Mai apoi după 1990 o fimă de reparaţii tuneluri a ocupat şi ea o porţiune din teren, deşi prin Hotărârea 46 din 1994, Consiliului Judeţean Galaţi declarase parcul arie protejata de interes judetean.
Jaful cel mai mare a fost însă declanşat în ultimii ani, când cu complicitatea unor politicieni locali, mai multe zone din parc au fost înstrăinate pe baza unor acte false. Cazul deputatului Boldea care printr-o falsificare grosolană a sustras 5,8 ha din parcul Carol, fost CFR, este de notorietate, (vezi aici).
Tot Boldea este legat şi de afacerea prin care terenul firmei Pexco S.A. (fost I.E.L.I.F: Intreprinderea de Exploatare şi Lucrări de Îmbunătăţiri Funciare), teren care aparţinea de fapt Consiliului Local, a ajuns după lichidarea firmei Pexco pe mâna administratorilor firmei S.C. Colmar S.R.L., care interesaţi de achiziţia terenului, în complicitate cu Boldea, au „descoperit” un moştenitor al terenului, în persoana unui boschetar, care le-a „vândut” terenul, pe care apoi Boldea & co., cu complicitatea unui notar l-au revândut, ţepuind alta firmă, care era interesată de teren.
Mai mult de atât, în ultimii ani cu complicitatea Primăriei Galaţi, pe suprafeţe întinse din parc au fost depozitate deşeuri din construcţii, moluz, micşorânduse astfel şi mai mult suprafaţa parcului. Tot primăria este cea care în 2009 a eliberat pe un teren care era în litigiu, o autorizaţie de construcţie pentru Sediu Oficiu de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, pe care firma de partid a P.S.D.-ului local, Vega 93 S.R.L. a ridicat deja o clădire pe 3 nivele, dar neterminată, deşi trebuia dată la cheie în 2010.
Viitorul sediu al  Oficiu de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi
La ce le-o fi trebuin atâta clădire?
În perimetrul parcului au apărut de asemenea şi două locuinţe noi, ai căror locatari folosesc drept drum de acces aleile parcului.

"Arie protejată?" de cine?

vineri, 11 ianuarie 2013

O lege pe cale de dispariţie: Legea circulaţiei

Intersecţia străzii Cezar ci str. Ştiinţei, 10.01.2013
Prioritatea bat-o vina!

Mi se întâmplă din ce în ce mai des, atunci când sunt la volan, să fiu pus în situaţia „cel mai deştept cedează primul”. 
Zilnic, şoferi de toate vârstele, ignoră cu bună ştiinţă regulile cele mai banale de circulaţie pe drumurile publice, devenind periculoşi pentru ceilalţi participanţi la trafic. 
Stau în trafic şi aştept să virez stânga şi sunt lovit de un autovehicul care iese din parcare, fără să se asigure şi fără să mă vadă. 
Stau la semafor şi când primesc verde îmi taie calea un bolid venit din sens opus, care virează la stânga silindu-mă să-mi încerc frânele şi să-mi adun de pe jos lucrurile de pe banchetă. 
Merg pe un drum cu prioritate şi trebuie să frânez eu, să nu izbesc o maşina condusă de un şofer, care deşi mă vede, mă ignoră şi-mi iese în faţă de pe un drum lateral, sau din parcare. Culmea tupeului este atinsă de unii taximetrişti şi de conducatorii de maxi-taxi, dar nici pe ceilalţi nu-i pot omite. Cum are unul o maşină mai puternică, de exemplu un 4×4, cum i se pare ca Legea circulaţiei lui nu i se mai aplică. Am văzut în iarna asta câteva chestii care m-au îngrozit: pe o autostradă românească înzăpezită, pe care se circula pe o singură bandă, cei mai cu tupeu depăşeau pe banda de refugiu, aruncându-ţi în parbriz zăpadă îngheţată şi pietrişul depus acolo de la prima ninsoare. Evident, ca urmare pietre în parbriz, ciubituri, crăpături, cozi la asigurători (dacă ai Casco), cozi la ateliere şi multe sute de lei, nervi, ciubucuri la tinichigii, maşină imobilizată, etc.
Mai grav e când te loveşte unul din prostie, sau neglijenţă, sau chiar din agresivitate. Încerci să te înţelegi cu el amiabil, că se poartă şi la noi de câţiva ani, dar îţi întinde o poliţă RCA de la o firmă care nu plăteşte. Sau care nu are contract cu dealerii de autoturisme. Care te trimite să-ţi repari maşina la „Gogu SRL”, care are un service în curtea casei părinteşti, sau în garajul ei. Care te pune întâi să plăteşti reparaţia din bani proprii şi apoi, de cele mai multe ori după ce te adresezi O.P.C.-ului, sau instanţei, (unde mai dai bani şi pe avocat), te plimbă cu vorba luni în şir şi-ţi dau banii la Sfântul Aşteaptă.
Ori aici este vorba de bunul simţ al soferului şi de aplicarea legii de catre poliţie. Bunul simţ al celui care încheie asigurarea RCA gândindu-se şi la cel pe care-l nenoroceşte prin imprudenţa sau agresivitatea sa. Aplicarea legii după litera ei, nu după cum cred unii poliţişti, sau după cum sună telefoanele. Vom avea în continuare cimitirele pline de morţi şi statisticile cele mai îngrozitoare din Europa, dacă nu vom face ceva, atât noi ca participanti la trafic, cât şi poliţiştii plătiţi să aplice legea. 
Cred şi eu că e mai comod ca poliţist să stai la căldurică cu motorul pornit, consumând benzina statului, cu radarul închis, să-ţi pice fraierii în plasă, în loc să patrulezi, să descurajezi agresivitatea şi să taxezi abaterile de la legea circulaţiei pe drumurile publice, fie ele chiar mărunte. Faptul că unii şoferi, mai mult sau mai puţin băuţi, nu dau doi bani pe agentul de poliţie care-i opreşte în trafic, arată cât de gravă este distrusă reputaţia organelor de ordine de cancerul corupţiei, poate la fel de distrusă ca şi reputaţia politicienilor. Ceea ce este foarte grav. În cazul poliţiei duce spre anarhie, în cazul politicienilor spre dictatură. În ambele cazuri la disperare şi neputinţă.