GALATI

Materialele publicate pe acest blog indiferent de forma lor de prezentare sunt protejate de Legea dreptului de autor si nu pot fi reproduse in niciun fel fara acordul autorului.

Alexandru D.Moruzi primar al Galaţiului 1873-1874.

„O proastă gospodărire a finanţelor strivesc popoarele mult mai mult decât sporirea cifrei contribuţiunilor.”

vineri, 16 septembrie 2011

Un proiect eşuat: turismul în Galaţi

Nava pasager pe Dunăre.
Un vas fluvial de pasageri care făcea croaziere pe Dunăre a eşuat pe un banc de nisip în dreptul localitătii Bistreţ în apele bulgareşti, undeva între Kozloduy şi Vidin, mai precis la kilometrul 727. Am văzut de mai multe ori aceste bijuterii de nave plutind pe apele Dunării ca nişte lebede, sau dacă vreţi care trec prin faţa Galaţiului ca nişte gâşte prin apă, în viteză, spre alte porturi mai primitoare sau alte destinaţii mai interesante. M-am întrebat adesea de ce nu opresc şi la noi în oraş şi mi-am răspuns singur; de ce să oprească? Ce-am avea noi de arătat turiştilor veniţi în târgul nostru prăfuit? Gropile din asfalt care nu se mai termină, miile de câini comunitari care stăpânesc oraşul, praful ridicat din şantierele ISPA care se aşterne peste tot? Blocurile cenuşii ale perioadei ceauşiste? Ruinele marii industrializări socialiste? Unui turist venit în oraşul nostru n-ai ce să-i arăţi. N-avem ruine antice şi nici fortificaţii medievale, n-avem mânăstiri sau biserici ştefaniene, iar arhitectura remarcabilă a câtorva clădiri administrative din oraş rămâne una modestă şi provincială. N-avem nici măcar o strada de burg, fiindca n-am fost burg niciodată, ci doar mahalale legate una de alta, n-avem nici măcar o stradă comercială pitorească, ultima fiind demolată în 1989. Colecţiile noastre din muzee nu sparg tiparele, singurele mai acătării fiind stampele lui Rembrandt din Biblioteca V.A. Urechia, prea valoroase ca să poată fi expuse marelui public şi fibula gravată "Innocens" considerata de unii ca aparţinând celui mai vechi creştin de pe teritoriul României, dar care alături de osemintele săracului posesor al fibulei se afla în custodia palatului episcopal. Altceva ce să-i arăţi turistului însetat de istorie, cultură şi artă? Ruinele pizzeriei Da-Isi? Sau poate cele ale fabricii Apollo? Sau zgârie norii neterminaţi de Beyler din curtea fostei fabrici Textila? Sau unde să-l plimbi? Pe faleza mizerabilă şi prost întreţinută populată doar cu cârciumi şi cu nişte grozăvii ruginite care au fost cândva sculptură în metal? Sau la Grădina Publică să-şi scrântească gleznele pe trotuarele desfundate? Sau poate pe bulevardele oraşului pline de panourile publicitare ale beizadei Durbacă? Să vadă fostele magazine prăduite de clanul Herescu şi acum abandonate şi devastate?
Hotărât lucru n-au ce căuta turiştii la noi în târg şi asta agenţiile de turism internaţionale o ştiu. Unde să doarmă un turist? La "Vega" unde-i mai scump ca la Paris? Sau la Alex: să n-aibă unde-şi parca maşina? Sau poate ştiţi vreo pensiune turistică, chiar pe cele care au primit bani de la UE şi de la Consiliul Judeţean să se poata înfiinţa în urma cu câţiva ani?
Şi unde să-l duci să mănânce? La restaurantele cu pretenţii unde nu ai loc de fumul de ţigară şi de ghionturile băieţilor cu bani? Cunoaşteţi vreun restaurant mai acătării din Galaţi care să aibă parcare, eventual păzită? Sau să nu gătească altceva decât pizza?
Aşa că lasă-i să treacă în aval spre Tulcea, unde mai pot vedea un pelican sau o lebada ceva, pâna nu vor fi şi astea mâncate de poporul lui Flămânzilă, sau spre Brăila unde Insula Mică sau Filipoiu mai au ceva de spus, pâna nu vor fi şi ele acoperite de fum de mici asortat cu manele.