În frumoasa noastră ţară am văzut până acum destule excentricităţi ale aleşilor locali. Gondole, săli de sport, bazine de înot în comune fără apă şi canalizare, asfaltări direct pe pământ, stâlpi de electricitate rămaşi pe carosabil, treceri de pietoni care nu duc nicăieri, bănci vopsite tricolor etc. De departe cea mai populară aberaţie a administraţiei publice locale este "BORDURIADA". Nu ştim cu precizie cine este autorul acestei iniţiative locale, devenită naţională, bănuim că nea Jenica Durbacă, pe vremea când era primar a inaugurat operaţiunea înlocuirii bordurilor vechi, cu altele noi. Cei drept înlocuia borduri din granit de Măcin, montate încă de pe vremea când primarii oraşului erau aleşi pentru merite, nu pentru pungi de faină şi de mălai, sau cu aprobari de garaje semnate pe spatele solicitantului, în parcarea de la Primăria Galaţi sub ochii "Lupoaicei" şi a fraţilor gemeni Remus şi Romulus.
Oricum fostul primar al oraşului avea deja renumele unui om "gospodar" dar cu "fixuri": se remarcase pe platforma Combinatului Siderurgic Galaţi prin faptul că la uzina unde lucra, Intreprinderea de Utilaj Greu ( I.U.G. trăsese dungi şi linii cu var în jurul halelor, de unde îi apăruse şi prima poreclă, cea de "Giani Dungă". Mai apoi alergic fiind la fulgii de plop, în calitate de primar al municipiului, pusese să se taie plopii din oraş, alegându-se cu o noua poreclă "Eugen Drujbacă". Iar în perioada sa de glorie, înlocuise bordurile din granit din perioada Regatului, cu borduri din beton din perioada I.A.C.M.R.S.G. & Prefabicate de Beton. Unele voci au spus atunci că bordurile din granit au luat calea Germaniei, dar au fost numai vocile unor cârcotaşi, care au fost uşor astupate cu câte o aprobare de garaj, un contract de publicitate cu Primăria, sau un loc de veci la Cimitirul Sf. Lazar din Galaţi, supranumit şi "Coca Cola".
După afacerea cu bordurile Durbacă s-a ales cu cea de-a treia poreclă "Giani Bordură", care n-a prins la populaţie, aşa cum n-a prin la populime nici ultima porecla primită, cea de "prim secretar", atunci când onorabilul politician galăţean, pierzând primăria la alegerile locale, s-a orientat spre funcţia de preşedinte de Consiliu Judeţean, un fel de prim secretar, dar cu mai mulţi bani pe mână şi mai multă putere. Acum putea să schimbe bordurile şi din comunele şi satele gălăţene, dar cum acestea nu prea aveau borduri, trebuiau urgent aduse şi montate.
Exemplu bordurilor din Galaţi s-a extins ca o pată de ulei în toată ţara şi fiecare primar a mai adaugat câte ceva. În perioada lui de glorie, primarul sectorului 3 din capitală, un domn de la P.D.L. numit Liviu Negoiţă, adusese la un nivel superior problema bordurilor, în sensul că aşezase bordură peste bordură.
Ori paternitatea ideii de schimbare a bordurilor şi dacă este necesar şi dacă nu, trebuia să se întoarcă la gălăţeni: de acolo se ivise ideea genială care a adus prosperitate fabricanţilor de borduri şi bani pentru puşculiţa de partid. Şi pentru a duce pe noi culmi borduriada, la Galaţi bordurile nu numai că se schimbă, dar se şi vopsesc în alb şi roşu. Iniţial s-a dorit vopsirea lor în galben şi roşu, ca să reprezinte culorile partidelor aflate la putere în consiliul local PNL+PSD=LOVE, (sau Uniunea Stânga-Dreapta), însă apariţia pe galben a unor săgeţi de origine liberală, ar fi provocat confuzie printre conducatorii auto, iar prezenţa unor trandafiri ar fi produs confuzie printre pietoni, mai ales printre pietoane, aşa că s-a recurs la vopsirea alb-roşu a bordurilor pentru a nu provoca discuţii răutăcioase. Mai exista o teorie legată de provenienţa actualului primar de Galaţi, domnul Marius Stan, anume de pe funcţia de preşedinte al Clubului de Fotbal Oţelul Galati, care are culorile alb-roşu-albastru, dar din nefericire, la momentul declanşării vopsirii bordurilor, pe piaţa vopselelor situaţia era cam albastră. Aşa că ne mulţumim cu alb-roşu, sau mă rog cu ce se mai vede din alb, după câteva ploi locale combinate cu praful (ne)măturat de ecosalişti. Cu borduri vopsite în alb-roşu şi cu o nouă firmă la intrarea în oraş dinspre Brăila: "Bine aţi venit în Galaţiul Nou".
Care nou? Cu oameni în administraţie aleşi pe criteriul: "la vremuri noi, tot noi?" Adică tot ei?
Atârnat în propria sa lâncezeala balcanică, ca un palton vechi pus la naftalină şi sufocat de interese electorale şi politice, primarul actual n-a reusit în jumătate de an de mandat să facă mai nimic notabil în târg. Străzi murdare, coşuri de gunoi lipsă, apă cu presiune scăzută la etajele superioare din blocuri, frigul şi absenţa apei calde în locuinţe, pieţe sufocate de precupeţi, haite de câini comunitari, autobuze şi tramvaie murdare, străzi desfundate la câtva timp după inaugurare, asfaltări de duzină făcute în bătaie de joc, afişaj ilegal electoral pe toţi stâlpii din oraş, sunt doar o parte din problemele de care ar trebui să se ocupe primarul urbei. Poate după vizita din Germania. Poate la anu' şi la mulţi ani. Poate la paştele cailor. Poate la alegerile următoare. Poate vom avea totuşi un Nou Galaţi nu doar pe stâlpi, ci şi în faptă. Pâna atunci Galaţiul rămâne "Oraşul (alb) roşu , oraşul periculos".