Raţiu şi Câmpeanu afară din ţară!

Acum 20 de ani puterea neocomunistă a ţării a hotărât să termine cu demonstraţia anticomunistă din Piaţa Universitaţii care dura de mai multe luni, generată de nemulţumnirea celor care luptaseră la revoluţie pentru înlăturarea dictaturii lui Ceauşescu şi care îşi văzuseră revoluţia confiscată. Preşedintele Frontului Salvării Naţionale şi al României, ales după controversatele alegeri din 20 mai 1990 ("Duminica orbului"), împreună cu primul ministru desemnat, Petre Roman i-au ordonat ministrului de interne, generalul Mihai Chiţac, care-şi primise cea de-a treia stea în decembrie 1989, la câteva zile după ce comandase alături de generalul Stănculescu represiunea de la Timişoara, să cureţe piaţa de "golani". Drept urmare în cursul nopţii de 13 iunie, trupele Ministerului de Interne izolează zona Pieţii Universităţii, apoi suprevegheate îndeaproape de agenţi ai Serviciului Roman de Informaţii, intra în forţă în tabara de corturi din faţa Teatrului Naţional, arestând demonstranţii, făcănd excesiv uz de forţă, confiscand materialele demonstranţilor şi distrugând corturile şi echipamentele aflate la faţa locului (staţii de amplificare şi tehnică audio-video). Cum unii dintre protestatari au opus rezistenţă arestărilor, s-a ajuns rapid la violenţe fizice. Până dimineaţă piaţa era curâţaăa şi în locul taberei de corturi s-au plantat flori şi s-a semănat gazon pentru a şterge orice urmă a demonstranţilor.
Concomitent cu acţiunea asupra demonstranţilor au fost dirijaţi spre Piaţa Universităţii coloane de muncitori de la IMGB care manipulate de puterea de atunci, sprijinită de fosta securitate rebotezată SRI, au sărit în sprijinul guvernului Roman, intrând în piaţă cu lozinci: "Moarte intelectualilor!", "I-me-ghe-be fa-ce or-dine!", "Noi muncim nu gândim", etc., inflamând şi mai mult atmosfera din piaţă. Curând demonstranţii care dormiseră la casele lor au început să se adune spre piaţa blocată în continuare de trupele de uslaşi (USLA: Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă, organizaţie de elită a fostei securităţi comuniste, transformată după revoluţie în Comandamentul Trupelor de Pază şi Ordine, iar din iulie 1990 în Jandarmeria Română). La demonstranţii paşnici, studenţi şi protestatari anticomunişti, s-au adaugat treptat provocatori infiltraţi de securitate şi de forţele de ordine, care au sporit tensiunile deja existente în piaţă. Ca de obicei în astfel de evenimente a apărut şi plebea bucureşteană dispusă oricănd să arunce cu o piatră în forţele de ordine, sau să distrugă câte ceva. O tentativă a forţelor de ordine de a împrăştia mulţimea s-a soldat cu o retragere ruşinoasă a trupelor Ministerului de Interne, mulţimea distrugând şi răsturnând un autobuz şi un microbuz al poliţiei, ambele incendiate ulterior. Deşi s-au făcut eforturi intense prin Televiziunea Română Liberă de a se acredita ideea că autovehiculele poliţiei fuseseră incendiate de demonstranţi, dezvăluiri ulterioare ale presei au arătat că incendierea s-a făcut la comanda generalului Chiţac, aşa cum reiese din inregistrarile convorbirilor forţelor de ordine din acea zi. Violenţele de la Piaţa Universităţii se deplasează către sediul Poliţiei capitalei de pe Victoriei şi către sediul SRI şi al Ministerului de Interne, unde se produc incendieri şi au loc ciocniri violente. Pe fondul acestor germeni de violenţă stradală preşedintele Iliescu declanşează războiul civil, rostind la televiziune următorul apel: "Chemăm toate forţele conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului şi televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită”. La chemarea şefului statului de a apăra democraţia, hoarde de mineri părăsesc lucrul şi cu trenuri puse la dispozitie de Gheorghe Dobre, Director general la Regionala CFR Craiova se vor îndrepta spre capitală declanşând prima mineriadă. Dobre va fi răsplatit pentru devotamentul său, ajungand şef de divizie vagoane, inspector şef la Ministerul Transporturilor lui Băsescu, prefect de Dolj, Director general în MT, Ministru al Transporturilor, director general în Primăria Capitalei (tot pe vremea lui Băsescu) şi din nou secretar general adjunct la Ministerul Integrării Europene al lui madame Udrea.
Ca şi la Craiova sau Petroşani şi la Galaţi au loc mitinguri "spontane" organizate de FSN (Frontul Salvării Naţionale) în care se hotărăşte salvarea democraţiei prin plecarea muncitorilor la Bucureşti. La singura tipografie din Galaţi se tipăreşte un fluturaş, un manifest care va fi distribuit în Combinatul siderurgic, în Şantierul Naval şi în alte fabrici din oraş cu textul:
"BANDELE LEGIONARE DEVASTEAZĂ BUCUREŞTIUL! FRONTUL SALVĂRII NAŢIONALE ÎN PERICOL! RAŢIU ŞI CÂMPEANU AFARĂ DIN ŢARA! 
Conducerea locală a Regionalei CFR Galaţi pune la dispoziţie trenuri către Bucureşti şi înarmaţi cu bâte şi răngi, floarea muncitorimii gălăţene pleacă la Bucureşti scandând pe străzi şi în gară: "Ce-Se-Ghe, Se-Ne-Ghe face ordine". Sunt însoţiţi ca şi minerii de la Craiova de ofiţeri de securitate "rebotezaţi" şi li se asigură mâncare rece pentru drum de către FSN Galati.
P.S. Dacă n-ai trăit acele clipe poţi să revezi materiale din acele zile care au aruncat România în Evul Mediu pe: Mineriada din 13-15 iunie 1990.