GALATI

Materialele publicate pe acest blog indiferent de forma lor de prezentare sunt protejate de Legea dreptului de autor si nu pot fi reproduse in niciun fel fara acordul autorului.

Alexandru D.Moruzi primar al Galaţiului 1873-1874.

„O proastă gospodărire a finanţelor strivesc popoarele mult mai mult decât sporirea cifrei contribuţiunilor.”

luni, 14 iunie 2010

Mineriada din 14 iunie 1990


Ajunsi cu trenurile puse la dispozitie de guvern in Gara de Nord, hoardele de mineri inarmati cu bate, tarnacoape, capete de furtun de presiune, lanturi, cutite si alte instrumente care mai de care mai contondente si mai medievale, unii din ei bine bauti, dar toti obositi dupa o noapte de calatorit pe tren, sunt dirijati de ofiteri de securitate catre obiective prestabilite: Piata Universitatii, sediile PNL si PNTCD, locuintele lui Ion Radiu, Radu Campeanu, Petre Mihai Bacanu,  Corneliu Coposu si alti politicieni din opozitie sau scriitori si jurnalisti simpatizanti ai Fenomenului Piata Universitatii. Pe drum colanele sunt aplaudate de gospodinele bucurestele si de fetele de le APACA, li se ofera flori, mancare si binenteles de baut. Nu era prima oara cand prin manipulare muncitorii erau instigati asupra altor categorii sociale, iar istoria de la si dupa revolutie este plina de astfel de manipulari care au aruncat grupuri de oameni asupra altora. Sa ne amintim ca la Timisoara in plina revolutie pe 20 decembrie 1989, minerii din exploatarile de lignit din Oltenia si muncitori din fabrici sunt inarmati cu bate si trimisi sa faca ordine:
"„Ieri, directorul fabricii noastre şi un oficial al Partidului ne-au strâns în curte, ne-au dat bâte din lemn şi ne-au spus că huliganii şi ungurii devastează Timişoara şi că este de datoria noastră se mergem acolo şi să ajutăm la înăbuşirea demonstraţiilor. Dar acum mi-am dat seama că nu este adevărat".
Alta ocazie prin care mase de oameni au fost manevrate unele impotriva altora au fost asa zisele "Evenimente de la Tg. Mures din 15-20 martie 1990", cand mase mari de romani de pe Valea Gurghiului au fost mobilizate spre capitala judetului pentru a face ordine la chemarea organizatiei "Vatra romaneasca", iar in replica mase de etnici maghiari din Sovata si Valea Nirajului au fost mobilizate spra Tg. Mures sa faca la randul lor ordine "cu romanii". Conflictul creeat a dus la moartea unor oameni si la ranirea lator zeci de persoane si a prilejuit o ofensiva mas media fara precedent a presei maghiare impotriva Romaniei. Ca urmare a luptelor de strada interetnice din Ardeal regimul Iliescu reface Securitatea Romana rebotezand-o S.R.I....."la meme Marie..."
Ajunsi in Piata Universitatii aproape pustie,  minerii se vor napusti asupra celor doua cladiri apartinand de Universitatea Bucuresti si Institutul de arhitectura, pe care le devasteaza, distrugand mobilier, calculatoare, lovind fara vina studentii care incercau sa protesteze, indiferent daca erau fete sau baieti. Sunt lovite femei gravide, sunt trase de par studente si studenti pletosi, liderului studentimii din piata i se aplica o ploaie de lovituri si se incearca de catre un miner decapitarea lui, intr-un final fiind azvarlit in fantana de la Arhitectura. In raidurile lor minerii au fost condusi tot timpul de ofiteri SRI care efectuasera filajul celor din piata, ofiteri de politie, dar si simpli cetateni care mobilizati de manie proletara au agresat pe toti carora li se parea ca au fost in piata. Au fost batuti, scuipati, umiliti oameni despre care "se credea" ca au foat protestatari, oameni care "pareau" intelectuali, oameni care purtau ochelari, oameni care purtau barba, oameni care au indraznit sa le ceara socoteala pentru distrugerile si jafurile efectuate. Pentru ca "in trecere" pe bulevardele bucurestene minerii au spart si vitrinele unor magazine, furand ce gaseau, au distrus afacerile micilor patroni (Jos privatizatii!) Se scandeaza: "Cinste lor, cinste lor, cinste lor minerilor!", "Nu ne vindem tara!", "Moarte lor, moarte lor, moarte intelectualilor!", "Studentii la mina", "Ratiu si Campeanu afara din tara", "Iliescu- liniste!", "Fara taranisti!", "Iliescu nu uita, de golani noi te-om scapa!", "Iliescu presedinte, toti golanii in morminte!", "Pune mana pe golan, si baga-l in subteran!"
Sediile partidelor politice istorice au fost devastate si la televiziunea nationala s-au aratat telespectatorilor copiatoare xerox drept "masini de facut bani falsi", fiole buvabile de polivitamine drept "droguri" si s-a afirmat, fara sa ne fie aratate ca s-au gasit arme si valuta. Sunt arestati in zilele de 13-14 iunie 1990, dupa datele oficiale, 1024 protestatari, sunt batuti peste 3500 oameni, se trag aproape 1500 de cartuse, sunt raniti 746 oameni si omorate 7 persoane, desi in Cimitirul Straulesti apar 60 de morminte noi pe care scrie "Necunoscut iunie 1990". Mii de tineri, studenti, oameni de cultura si arta sunt haituiti, speriati, timorati, nevoiti sa se ascunda ca sa-si salveze pielea. Guvernul solicita armatei sa asigure toate cele necesare minerilor si celorlati oameni ai muncii, "oameni de bine", care venisera sa salveze democratia. Presa internationala consternata dupa violentele de la Tg. Mures ne include in categoria "barbari" si toate sperantele romanilor de prosperitate si democratie sunt spulberate de izolarea in care suntem aruncati pentru mai bine de zece ani. Multi tineri si intelectuali isi iau lumea in cap si emigreaza dintr-un infern care il intrece si pe Kafka in absurd. Pentru ca era "al taranului roman", Muzeul cu acelasi nume este spart de hoardele de mineri pentru care "taranesc" era similar cu tradarea democratiei. In incendiile provocate la SRI si Politia capitalei "dispar" in flacari dosarele revolutiei cu numele cui a tras, in cine, unde, cum, de ce si cele ale teroristilor. Peste Romania se asterne linistea ca o batista pe tambal si pana la prabusirea lui Bombonel poporul roman isi roade unghiile. Cei care le au. Vezi mai multe despre mineriade si vinovati aici: Mineriada iunie 1990