GALATI

Materialele publicate pe acest blog indiferent de forma lor de prezentare sunt protejate de Legea dreptului de autor si nu pot fi reproduse in niciun fel fara acordul autorului.

Alexandru D.Moruzi primar al Galaţiului 1873-1874.

„O proastă gospodărire a finanţelor strivesc popoarele mult mai mult decât sporirea cifrei contribuţiunilor.”

luni, 23 aprilie 2012

Paştele blajinilor printre câini şi gunoaie

O mică parte din câinii comunitari din cimitirul Eternitatea din Galaţi.

De mic copil am mers în Duminica Tomii la cimitir de Paştele Blajinilor. Puţini ştiu cine sunt blajinii si de ce au Paştele la o săptamână după noi. Conform legendelor blajinii sunt oameni cumsecade care trăiesc în altă lume, probabil în altă dimensiune, undeva pe malurile Apei Sâmbetei, rupţi de cele lumeşti şi deci departe de păcate. Atât de departe încât uită că postul Paştelui a trecut şi numai cojile de ouă roşii aruncate de oameni şi cărate la vale de apa Sâmbetei le aduce aminte de sfârşitul postului. Blajinii numiţi şi rohmani  se mulţumesc cu firimituri de cozonac şi cu coji de ouă, sau după unii numai cu camera de aer din ouă, de aceea este bine să aruncăm bucăţele de cozonac şi de ouă roşii în preajma mormintelor, pentru blajini. Cum ajungi blajin? Daca ai fost un om cumsecade şi cu frică de Dumnezeu, daca ai postit şi ai fost la biserică, chiar dacă nu ajungi în rai per primam, poţi avea şansa să devii blajin până la judecata de apoi şi până la Învierea din morţi.
Pentru a-şi aminti de cei trecuţi la Domnul, oamenii merg în lunea de după Duminica Tomii la cimitire cu flori, lumânări, tămâie, oua roşii şi cozonac, pe care le dau de pomană la oameni săraci. Obiceiul a mai degenerat între timp, noţiunea de pomana s-a extins, uneori excesiv, dar pe ansamblu Paştele Blajinilor este probabil o sărbătoare a cultului morţilor, de origine precreştină, adoptată de biserica ortodoxă, care prin slujitorii ei mai câştigă un ban grămadă pentru parohie, sau pentru propria bunăstare.
Anul acesta la Galaţi Paştele Blajinilor s-a serbat fără fumul grătarele ţiganilor aciuaţi în Cimitirul Eternitatea prin bunavoinţa primarului Dumitru Nicolae, dar printre movile de gunoaie şi hoarde de câini comunitari, la concurenţă cu pirandele pline cu salbe de cocoşei şi magraoni cu pălării de gabor cu boruri mari după moda magyar cigányok şi lanţuri de aur groase cât degetul, suparaţi ca n-au fost lăsaţi cu Merţanele în cimitir să-şi aducă phuradeii şi phuriii la  limor.
Movile de gunoi pr platoul de la "Eroi".