GALATI

Materialele publicate pe acest blog indiferent de forma lor de prezentare sunt protejate de Legea dreptului de autor si nu pot fi reproduse in niciun fel fara acordul autorului.

Alexandru D.Moruzi primar al Galaţiului 1873-1874.

„O proastă gospodărire a finanţelor strivesc popoarele mult mai mult decât sporirea cifrei contribuţiunilor.”

vineri, 16 decembrie 2011

Târguri de Crăciun europene: Krampus la Salzburg, de Sfântul Andrei

Krampus în Salzburg.
Sfântului Andrei se sărbătoreşte şi în Austria ca de altfel în multe alte ţări europene pe 30 noiembrie. În Scoţia, de exemplu este zi liberă, sfântul fiind patronul ţării kilturilor şi al cimpoaielor. Superstiţiile şi practicile legate de aceasta sărbătoare sunt comune în multe ţări europene, un exemplu fiind "Andreasgebet", rugăciunea de Sf Andrei prin care tinerii şi tinerele austriece vor să-şi găsească perechea, într-un mod foarte asemănător cu cel prin care tinerele de pe la noi încearcă să-şi vasă ursitul de Sân Andrei. Asemănarea între obiceiurile populare din Austria şi cele din România este şi mai mare atunci când ai ocazia să întâlneşti Krampusii. Am mai scris aici despre aceste personaje, provenite probabil din mitologia precreştină, poate chiar înainte de Saturnaliile romane. Zei cu coarne erau divinizaţi în Egiptul antic: Khunum, zeul creaţiei şi al inundaţiilor, dar şi în Fenicia sub numele de Baal Hammon, despre care am scris mai multe pagini aici. Trecând prin faunii civilizaţiilor antice şi amestecându-se cu zeitaţile păgâne europene, din care multe aveau coarne (e drept nu de berbec ca şi Khunum sau Baal, ci de cerb), cum ar fi Herne, Wotan, Cernnunos, Belenus etc., au ajuns pâna în zilele noastre ritualuri de fertilitate si de sănătate transmise de la Divinitate către oameni prin intermediul krampusilor, un fel de "mascaţi" ca cei din Nordul Moldovei, sau poate mai asemănatori cu "brondoşii" maramureşeni din zona Cavnicului, prin zurgălai, mişcari şi ţinută. În seara de Sf. Andrei 2011, câteva sute de krampusi au invadat piaţa de Crăciun din Salzburg în sunete de talăngi şi pocnituri de bici, îmbrăcaţi în blănuri de oaie şi purtând măşti diavoleşti, cu câte o pereche de coarne uriaşe, gata să împungă cu ele spectatorii, să sperie copii care n-au fost cuminţi, să strângă în braţe fetele să aibă noroc la măritiş şi să tuflească pe cap pălariile bărbaţilor să le poarte cu sănătate tot anul. Am fost fericit să mă aflu în mijlocul unui asemenea vacarm într-o continuă mişcare, care mi-a facut aproape inutila toata tehnica de filmare şi de fotografiere din dotare. Aparitia krampusilor este asteptata de fiecare dată, ei participând la manifestarile de Crăciun de 2-3 ori în zilele Adventului, aşa că zilele când apar sunt anunţate din timp prin afişe, postere, fluturaşi sau pe internet.
Afis anunţând vizita Krampusilor la Melk în 2.12.2011.
Obiceiul venirii Krampusilor în localităţile din zona Alpilor, Bavaria, Austria, Tirolul de Sud din Italia, atrage mii de turişti anual, încantaţi să cunoască obiceiuri strămoşeşti şi personaje din mitologia precreştină: Krampus, Perchta (Berchta), o altă zeitate păgână de astă dată de sex femeiesc, care poartă o mască hidoasă cu coarne de berbec.

joi, 15 decembrie 2011

Târguri de Crăciun europene: Salzburg

Mozart este unul din simbolurile oraşului Salzburg.
Consecvent pactului pe care l-am făcut cu mine însumi, ca în Ajunul Crăciunului să nu vă mai scriu despre mizeria care ne înconjoară şi despre incapacitatea administaţiei locale gălăţene de a rezolva problemele vitale ale oraşului, cum ar fi curăţenia, căldura şi apa caldă, transportul în comun ş.a., vă voi povesti zilele următoare, documentat, despre cum întămpină alte oraşe Naşterea Domnului, aşa cum am facut-o şi în anul trecut. Nu de altceva, dar dacă vi se face oroare de bradul din plastic din parcarea Casei de cultură, probabil cel mai recent kitsch din oraş, sau vă vine să plângeti când vedeţi cum a fost făcută iluminarea festivă în Galaţi, de parcă am aştepta sfârşitul lumii din 2012, nu Crăciunul, sau dacă bubuielile petardelor vă vor asurzi, să aveţi unde vă refugia pentru câteva momente, dar mai ales să vă delectaţi cu fotografiile din alte locuri, unde oamenii respecta oamenii şi respectă cea mai mare sărbătoare creştină.
Când spui Salzburg spui Munţii Alpi, Mozart, Haydn (Johan), dar şi Joseph Mohr (preotul catolic care a compus versurile pentru cel mai cunoscut cântec de Crăciun, "Stille nacht", a nu se confunda cu Jokai Mohr, scriitorul maghiar), H. v. Karajan, dar şi Stefan Sweig, Doppler, sau părintele medicinii Paracelsus. Toate aceste personalitaţi care au reprezentat cu mândrie oraşul Salzburg sunt la loc de cinste în memoria oraşului. Numele oraşului vine de la sarea exploatată în zonă încă din timpuri străvechi: "salz" şi "burg", care în limba germană înseamnă cetate. Cetatea domină de o mie de ani oraşul, la citadelă se poate urca pe jos, sau cu un funicular care anul viitor împlineste 120 de ani de existenţă.
Festung Hohensalzburg: "fortareaţă  înaltă a Salzburgului"
Oraşul vechi, Altstadt, este dominat de Dom, catedrala dedicată Sfântului Rupert, cel care a creştinat o mare parte din popoarele germanice din zonele dunărene. Prin tradiţie (veche de 700 de ani), târgul de Crăciun principal din Salzburg se ţine în piaţetele din jurul catedralei.
Puteţi vedea şi asculta aici minunatul cântec "Stille nacht"
Casa în care s-a născut W.A. Mozart la 27.01.1756
(Tanzmeisterhaus)
Feeria Teddy bear.
Domplatz şi târgul de Crăciun.

joi, 24 noiembrie 2011

Incompetenţă, numele tău este Florin Pâslaru

Brad argintiu înghesuit în alt arbore.
Brazi argintii plantaţi sub un arţar.

      Pe vremea când a fost director la A.D.P. Galaţi, actualul deputat P.S.D. Florin Pâslaru, în complicitate cu primarul Dumitru Nicolae, a jefuit banul public cu o neruşinare fără limite. Să ne amintim doar de miilionul de copaci răsădiţi de domniile lor în pre-campania electorală din 2004. Majoritatea n-au apărut niciodată la socoteală, hoţii bată-i vina, sau opoziţia care i-a subtilizat. Eu nu mă voi referi la cei care nu mai sunt ci la cei care au rămas, ca să vă puteţi face o idee cât de competenţi au fost oamenii pâslarului de la A.D.P. când au plantat arbori ornamentali de sute de milioane de lei în parcurile publice din Galaţi.
Brad argintiu plantat sub alt copac.
Brăduţ argintiu plantat la "umbră"

miercuri, 23 noiembrie 2011

Bacanalele Galaţiului?

De mai bine de o lună edilii se pregătesc de odioasele "Sărbători ale Galaţiului", care se ţin de Sfântul Andrei şi care par mai mult a bacanale decât a sărbatoare religioasă. 
Din nefericire aceste aşa zise "sărbători" cu mici şi bere în plin post al Naşterii Domnului, cu concerte zgomotoase, mulţimi dezordonate, focuri de artificii ( sărbătorim crucificarea Sf. Apostol Andrei???) se fac din bani publici, adica ai mei, ai tăi, ai lui, ai noştri etc. 
Să vedem un exemplu. SPADP a scos tot gazonul de pe rondurile falezei superioare şi a plantat crizanteme şi gazon nou. Zeci de lucrători au muncit zilnic timp de 6 săptamâni, (fără să se omoare cu munca, că doar sunt salariaţi la stat) pentru ca peste două săptămâni gazonul nou semănat să poată fi călcat în picioare de beţivanii adunaţi pe la corturile şi dughenele ţigăneşti, unde se vinde tradiţionalul produs gălăţean "Kurtos colacs" şi renumita bere galăteană "Ciuc", înca două şi mă duc. Pentru ce a cheltuit municipalitatea bani pe crizanteme? Să-şi poată deşarta beţivii pe ele vezica plina de bere la sărbătorile mahmurelii? 
Mai nou de câteva zile se înlocuiesc bordurile şi şoseaua de pe faleza superioară se asfaltează. Nu era cazul, trec zilnic pe acolo si cu excepţia unor zone de intervenţie ISPA carosabilul era foarte bun. Şi bordurile la fel. În prima zi de lucru cel care spărgea bordurile mai jos de "Pescaru" le alegea numai pe cele sparte sau cu defect, dar dupa o muştruluiala serioasă de la un şef s-a apucat şi le-a scos pe toate. Probabil lucrările se fac din banii pe care Primaria Galaţi i-a împrumutat de la banci, cu alte cuvinte primarul "invizibil" ne va lăsa dupa ce va fi alungat din primărie şi o datorie serioasă pe care s-o plătim tot noi.

marți, 22 noiembrie 2011

O statuie pierdută

Statuia uitată de pe strada Ştefan cel Mare din Galaţi.
Pe o stradă undeva la marginea oraşului am găsit depozitată în curtea unei intreprinderi obscure, o statuie din perioada comunistă. Cioplita într-un bloc de piatră, statuia este imaginea unui muncitor în plin avânt, cu mâna dreaptă ridicata în sus şi pumnul strâns şi seamănă izbitor cu personajul principal din grupul "1907" din Piaţa Obor din Bucureşti. Aceieaşi expresie încruntată, acelaşi pumn strâns ameninţător. Doar bocancii uriaşi şi salopeta din piatră mă fac să cred că vorbim de un erou al clasei muncitoare şi nu de unul al ţărănimii muncitoare şi revoluţionare. Poate cu ocazia semnalării acestei statui Consiliul Local Galaţi o va scoate din anonimat şi-i va găsi un loc de plasament, poate în faţa vreunei societaţi de-a primăriei gen Apaterm, Apa Canal, ADP, etc. sau de ce nu, în faţa sediului partidelor care formează U.S.L. Ce frumos ar sta de exemplu la Romarta, sau poate la Agenţia C.F.R. la sediul P.C., sau de ce nu la P.N.L. în faţă. Poate îi va însufleţi în lupta lor eterna împotriva dictaturii băsesciene.

Cine "gândeşte" staţiile de tramvai?


Staţia de tramvai de pe Basarabiei cc. Anghel Saligny
Nu ştiu cine stabileşte unde şi cum trebuie să opreasca tramvaiele, autobuzele şi alte mijloace de transport în comun. Probabil există în primărie o comisie care se ocupă de circulaţia din oraş. Cum se ocupă vedeţi aici în fotografie, unde staţia de tramvai este imediat după intersecţie, pe trecerea de pietoni, atât de ciudat amplasată încât atunci când staţionează tramvaiul în staţie pietonii n-au pe unde trece şi nici unde se refugia, trotuarul fiind microscopic. În ce priveşte călatoria cu tramvaiul aceasta mi se pare o adevarată aventură! Şine deformate, linii vechi de pe vremea lui nea Nae, tramvaie scoase din uz de alţii şi reciclate la Galaţi, vatmani vitezomani pe o infrastructura precară, cam asta înseamnă o calătorie cu tramvaiul gălăţean. Din Micro 19 până acasă am avut impresia pe parcursul a 5-6 staţii ca sunt pe o barcă instabilă scuturată de valurile unei mări agitate, atqt de tare se clătina tramvaiul. La fiecare accelerare sau frânare prin uşile făra chedere intra un norişor de praf care se aşterne peste veşnicul praf de pe cauciucul cu care este podit vehiculul. Sistemele de compostare a biletului sunt din vremea comunistă, iar jegul de pe uşi şi de pe geamuri te face să te întrebi daca aceste tramvaie se spala si se dezinfecteaza vreodată. Cum "sanepidul" C.F.R. s-a desfiinţat la Galaţi cred ca nimeni nu vede aceste relicve ale transportului în comun şi halul în care arată. Probabil că pe pensionarii care sunt în proporţie de 75-80% utilizatorii acestui mijloc de transport în comun curăţenia acestor tramvaie nu-i mai interesează, au văzut ei la viaţa lor şi altele mai grozave.

vineri, 18 noiembrie 2011

Alt Stil de poluare

Buldoexcavatorul Alt Stil poluant.
Scriam zilele trecute despre un utilaj care poluează cu ulei mineral asfaltul de pe faleza inferioară a Dunării cu ocazia "borduriadei" de toamnă. Scriam, dar nu-l văzusem încă şi nu ştiam al cui este. Astăzi l-am văzut în toata splendoarea lui şi am reuşit să fac şi câteva fotografii până ce mecanicul m-a văzut şi s-a prins că fotografiez şi a fugit cu tot cu utilaj, spre disperarea colegilor lui care aveau nevoie de el. 
Puteţi observa cumrgerea uleiului.
Este vorba despre un buldoexcavator JCB3CX4TSM, care aparţine firmei Alt Stil şi pe care aceasta l-a închiriat firmei Vega 93 care execută borduriada. Braţul de sprijin al utilajului în timp de staţionare pierde ulei hidraulic în cantitate mare, încât în câteva minute se formează o baltă cât o coală de hârtie în care calcă oamenii şi prin care trec maşinile. Am transmis un mail atât proprietarului cât şi chiriaşului utilajului cu fotografii în speranţa că din respect faţă de mediu, vor retrage şi vor repara buldoexcavatorul.
Rămâne însa o întrebare: noi, cetăţenii contribuabili vom plăti şi lichidul hidraulic piedut de un mecanic nesimţit şi un şef de garaj sau de atelier iresponsabil? După o apreciere personală şi de amator cred că în câteva zile de când mecanicul respectiv sparge bordurile la marea viteză s-au pierdut câţiva zeci de litri de lichid hidraulic în valoare de câteva sute de lei noi dacă nu de mii. Depinde de ulei.



Cam aşa arată faleza. Oare o vor şi asfalta?
Ce a rămas in 5 minute de stationare a utilajului

luni, 14 noiembrie 2011

Şoferi galăţeni indisciplinaţi

De construit construiţi, da' cu mediu ce aveţi?

Pete de ulei mineral pe faleza inferioara a Dunării.
A început de câteva zile şi pe la noi sportul naţional  "înlocuirea bordurilor". Nu contează dacă-s bune trebuiesc înlocuite! Metoda inventata de fostul primar Durbacă a făcut carieră în Românika, primari celebri ca Videanu, Pinalti, Negoiţă şi alţii au desăvârşit-o ducând-o pe noi culmi, de exemplu bordura suprapusă, sau cea dublă. Intrat în zodia înlocuirii bordurilor cu elan, oraşul nostru beneficiază de experienţă serioasă în acest domeniu, am mai scris despre "tancraniade" chiar pe acest blog. Oricum indiferent de ce scriem tot or s-o facă, dar măcar să nu polueze într-un hal fără de hal mediul înconjurator. Sute de metri pătraţi poluaţi cu ulei mineral este doar isprava dintr-o singură zi a unei maşini de scos borduri a firmei constructoare.
Pete de ulei mineral pe faleza inferioara a Dunări

Pete de ulei mineral pe faleza inferioara a Dunări
La capitolul poluare cu ulei mineral cei care "construiesc" borduri sunt depăşiţi doar de tractorul S.A.D.P. Galaţi, care lasă pe unde trece dâre de motorină şi pete de ulei, care curg din motor ca dintr-un izvor. Ce este mai trist este că situaţia cu pierderile de ulei datează de ani de zile, oare corpul de control al A.D.P. sau al primăriei nu sesizează consumul uriaş de ulei al acestui mijloc de transport? Petele pot fi admirate în toată splendoarea lor pe faleza inferioară a Dunării de la Galaţi.
Pete made ADP.

Tractorul poluant de la ADP Galaţi
Remarcati găleata în care picura motorina.
Şi ce rămâne în urma lui...
P.S. De săptamâna trecută tractorul s-a mutat in Parcul Cloşca. Vă vom arata cât de "ecologic" lucrează! Pâna una alta trece cu roţile peste plăcile decorative fără probleme, (tot aşa cum trece şi prin iarbă), că doar trebuiesc înlocuite, ce naiba!
Cu tractorul prin parc.

vineri, 11 noiembrie 2011

Unde sunteţi voi moldoveni? În Italia maria ta!

Un maidan plin cu bălării în loc de Apollo Galaţi.
Recentul recensământ ne arată modificări semnificative ale mişcării populaţiei în toată ţară. Pentru prima dată în ultimele decenii populaţia României scade sub 20 de milioane de locuitori. Se dovedeşte astfel declinul demografic românesc, început în periada de dictatură comunistă şi continuat pâna astăzi de lipsa unor măsuri de politică demografică care să conducă la un spor natural semnificativ al populaţiei.
Situaţia este şi mai tragică în judeţul Galaţi şi aproape alarmantă în municipiul Galaţi. Incapacitatea administraţiei publice locale de a atrage investitori, de a accesa programe europene de finanţare locală îşi spune cuvântul. 
Astfel de pe locul 11 în rândul jdeţelor cum eram în urma cu 5 ani, am mai căzut un loc şi acum suntem pe locul 12, cu o populaţie de 531 mii de locuitori, cam 2,7% din populaţie ţării. Am pierdut faţa de recensământul din 2002 aproape 15% din populaţie.
Scădere mai dramatică înregistrăm la populaţia municipiului, de aproape 17%, mai precis de la 290.000 de mii de locuitori am rămas la 241.000, datele provizorii arătând şi aici că am mai coborât de pe locul 7 pe plan naţional, cu un loc, sau două în clasament, Braşovul şi Ploieştiul fiind oraşele care ne suflă în ceafă.
Care sunt principalele cauze ale pierderii populaţiei dintr-un teritoriu? În primul rând sărăcia şi lipsa locurilor de nuncă, iar la acest capitol stăm bine. Nu mai avem industrie locală, nu mai avem industrie textilă, a dispărut industria de prelucrare a lemnului şi cea chimică şi nici industria alimentara nu se simte prea bine. Ne pleacă copiii slugi la alţii, prin Italia unde lucreaza 1,2 milioane de români, în Spania, unde avem peste 1,5 milioane de conaţionali, fiindcă suntem incapabili să creem locuri de muncă aici la noi în ţară, să ne plătim medicii, asistentele, inginerii, profesorii şi muncitorii pe care-i pierdem prin emigraţie zi de zi. 
M-aş fi aşteptat ca la o conferinţa de presă legată de această problemă, primarul Galaţiului, domnul Dumitru Nicolae să sublinieze aceste aspecte şi să se mobilizeze pentru a găsi soluţii de viitor. Din păcate acest Moş Teacă al administraţiei locale este incapabil să gândeasca ceva productiv, ce l-a interesat pe el este că se va micşora numărul de parlamentari, consilieri locali, gardieni publici etc. şi alţi tăietori de frunze la câinii comunitari ai oraşului.
„Acest fapt se va reflecta asupra fondurilor privind repartiţiile bugetare, asupra numărului de bugetari din Administraţia publică, al lucrătorilor de la pază şi ordine (care se raportează la numărul de locuitori), asupra altor aspecte care implică statutul de municipiu cu vocaţie europeană. Vor fi scăderi şi asupra numărului de deputaţi, senatori şi consilieri municipali care, de regulă, sunt stabiliţi în funcţie de numărul de locuitori al municipiului nostru”. (citat din A.D.S.)
Păi vorba prietenului meu Peter Sauer de la A.F.C.: "Vas is das Problem? Keine probleme!" Pe româneşte: "Şi asta e o problemă? Nici o problemă!"
Apollo Galaţi; loc de crescut capra vecinului.

joi, 10 noiembrie 2011

Munca la români: la românii de la Tancrad

La o mică bârfă.... 
Poa' să ningă, poa' să plouă
Nu muncim că-i abia nouă!
P.S. În ritmul ăsta borduriada-tancraniada de pe strada Eroilor din Galaţi (fostă Primăverii ca să nu încurce cumva tovarăşul Ceauşescu adresele pe unde stătea), va mai dura un an până la alegerile locale, unde bravul nostru primar-pensionar Bădiţa Niciolae va mai încerca să păcălească electoratul adormit din târgul stacojiu cu încă un mandat.
"Adică Durbacă poate să mai candideze şi eu de ce nu pot?" ar fi întrebat mai marele-primarele după vizita de lucru din Suedia. Cum candidatura U.S.L a lui Marius Stan (a nu se citi "usla") le stă în gât pesediştilor gata să încalce orice convenţie, înţelegere, învoială, la fel de repede ca şi conu Jenică "conservatorul", ne putem aştepta la o bătalie a "greilor" (în ani binenţeles). Parcă-l văd pe Aurel Stancu urlând:
"În colţul roşu cu chiloţi roz pe care scrie "Cozamin" primarul în exerciţiu Dumitruuuuuuuu Niciolaeeeee!
În colţul albastru cu chiloţi albaştri pe care scrie "Didona" fostul primar şi actualul şal-ân-ger (se scrie challanger), Euuuu.Jen Duuurbacă! 
Arbitru în ring în chiloţi BBC (bleu-blanc-rouge culorile Oţelului şi nu de bumbac cum poate veţi insinua) domnul MariusssssssssssStan! 
Arbitru la masa portocalie (că la masa verde se fură pe faţă), domnul MariussssssssNecula! 
Asistenţa medicală asigurată de Clinica Ana Asssssssssslan din Bucureşti cu sprijinul renumitului doctor Ba-kal Ba-şa!

miercuri, 9 noiembrie 2011

Munca la români: la românii de la PALLEGRINI

La plimbare ca e soare...
Şi cum vă spuneam.....

Gălăţeni v-am lăudat degeaba!

Container răsturnat  str. Siderurgiştilor.
Abia ajunse pe trotuare containerele de selectare a deşeurilor casnice reciclabile au şi devenit ţinta unor acte de vandalism şi mărul discordiei între locatarii din blocurile oraşului. Câteva imagini surprinse zilele astea arată cum gândesc unii concetaţeni de-ai noştri să rezolve problema reciclarii deşeurilor: lăsând-o pe seama altora, ignorând-o, sau chiar distrugând bunul public. Dacă o continuăm aşa vom ajunge din nou la grămezile de gunoi de pe la colţuri de pe vremea lui Durbacă.
Mizerie şi ignoranţă în I.C.Frimu
Prostie şi indolenţă pe strada Cloşca

Containerul ultima speranţă.
Un om aruncat la gunoi de societatea de consum.
No comment

Societăţile comerciale şi serviciile Primăriei Galaţi: "non smart city"

Cred că o societate fie ea şi botezată „comercială”, plătită din bani publici, ar trebui să acţioneze fără rezeve în slujba cetăţeanului şi să-i asigure servicii publice de cel mai înalt nivel calitativ. Plătim impozite şi taxe locale ca să avem un serviciu de transport în comun civilizat, o aprovizionare cu apă potabilă de calitate, pieţe curate şi sigure, o evacuare ritmică şi corectă a gunoiului menajer, apă caldă şi căldură pe toata durata zilei şi parcuri frumoase şi bine întreţinute unde să fim feriţi de trafic, zgomot, poluare şi unde să fim în siguranţă. Oare cerem prea mult în calitate de cetăţeni europeni? Din păcate puţini dintre noi ştiu că asigurarea unor servicii de utilitate publică de un anumit standard este obligatorie conform normelor U.E. Într-o Europă unită există standarde pentru fiecare serviciu de utilitate publică, iar gradul lor de respectare încadrează oraşele în „smart cities”, sau în "non smart cities" . La noi în ţară doar Timişoara, Sibiul şi Craiova intră în categoria oraşelor "inteligente", pe poziţiile 55, 63 şi 68 într-un clasament în care Luxemburg ocupă prima poziţie, iar următoarele şapte sunt doar oraşe din Scandinavia. Noi, Galaţiul, oare pe unde ne aflăm?
Un oraş „deştept” sau mai corect „inteligent” este definit prin mai multe caracteristici, definite prin mai mulţi factori şi indicatori, care fiecare din ei cumulează anumite puncte.
Caracteristici: administraţie publică „inteligentă”, economie locală „inteligentă”, mediu ambiental „inteligent”, locuitori „inteligenti”, (în sensul de pregătire profesională de un nivel cât mai ridicat), mod de trai inteligent şi mobilitate „inteligentă”.
O administraţie „inteligentă” este apreciată prin mai multe caracteristici cum ar fi de exemplu: suma totală a cheltuieleile publice pe cap de locuitor, numărul femeilor în rândul reprezentanţilor urbei, percepţia locuitorilor faţă de nivelul serviciilor publice, al şcolilor, dar şi percepţia faţă de birocraţie, corupţia administraţiei, transparenţa guvernări locale etc.
O economie locală „inteligentă” înseamnă o bună proporţie a Produsul Intern Local faţă de Produsul Intern Brut, un bilanţ echilibrat între veniturile şi cheltuielile administraţiei, spirit inovator, inclusiv numărul de brevete de invenţie pe cap de locuitor, numărul de mărci proprii înregistrate, numărul de noi firme înregistrate din totalul de firme existente, procentul companiilor cu aport semnificativ la PIB etc., inclusiv existenţa unui aeroport de pasageri sau de marfă, nivelul şomajului, productivitatea muncii.
În mod asemănător locuitorii „inteligenţi” sunt apreciaţi după nivelul universităţilor din oraş, după gradul de şcolarizare şi de calificare, după procentul populaţie cunoscătoare a limbilor străine, după gradul de integrare al imigranţilor şi după participarea la viaţa socială inclusiv la voluntariat, la votul pentru alegeri locale sau pentru parlamentul european.
Mediu „inteligent” este definit prin gradul de însorire al localităţii, nivelul pulberilor în suspensie, frecvenţa bolilor respiratorii cronice, dar şi suprafaţa spaţiilor verzi, calitatea acestora şi preocupările de a economisi curentul electric şi apa potabilă.
Modul de trai „inteligent” se defineşte prin caracteristici cum ar fi numărul de teatre si de cinematografe raportate la numarul de locuitori, numărul de medici, paturi de spitale şi speranţa medie de viaţă, rata criminalităţii şi numărul actelor de violenţă, rata sărăciei, numărul copiilor şcolarizaţi şi cel al analfabeţilor, ponderea locuinţelor confortabile, numărul obiectivelor turistice şi numărul nopţilor petrecute de turişti în hotelurile din localitate.
În şfârşit mobilitatea „inteligentă” apreciază reţeaua de transport public local şi satisfacţia locuitorilor faţă de ea, accesul la căi de comunicaţie internaţionale, siguranţa traficului, utilizarea de mijloace de transport economice şi nepoluante, facilitaţile pentru biciclişti şi pietoni, accesul la telecomunicaţii şi la internet.
Le vom analiza pe toate, focusat pe oraşul nostru Galaţi în numerele viitoare, luând la rând societăţile de interes local aparţinând de Primărie.

Aşa vă place oraşul?

Strada Libertăţii cc. Poşta Veche

joi, 3 noiembrie 2011

Sfaturi pentru sortarea deşeurilor în gospodărie

Containere pe str. Nae Leonard din Galaţi
La mai multe decenii după ţările civilizate şi la mai mulţi ani după alte oraşe din România, ba chiar şi după multe comune din ţară, municipalitatea noastră anchilozată ca şi bravul ei primar D.N.11 (Dumitru Nicolae 11 ani de moţăit în primărie) a început să amplaseze containere pentru reciclarea gunoiului în cartiere. E drept că numărul celor amplasate este nesemnificativ deocamdată, primaria plasându-le "vizibil" pe arterele principale, să nu mai zică cârcotaşii că n-avem, dar important este că au apărut. Deci se poate, mai ales dacă te împunge de la spate legislaţia europeană. Probabil actuala vizită a celor din provincia Aquitania a produs minunea şi n-ar fi singura: madamele politiciene din târg au luat cu asalt zilele astea saloanele de frumusete ca "să de-a bine în pozecu franţujii".
Din păcate lansarea noilor recipiente de reciclare a materialelor care nu ne mai folosesc s-a făcut fără o informare corectă a populaţiei, o mare parte dintre locuitori uitându-se la containere ca la o poartă nouă. Am văzut două aspecte în puţinele zile de când au apărut minunatele containere: fie lumea le ignoră (99%) şi aruncă în continuare gunoiul menajer nesortat, fie s-a adaptat şi colectează separat hârtia, PET-urile şi gunoiul obişnuit. Nu-i pun la socoteala aici pe retardaţii care aruncă gunoiul pe fereastra de la baie, sau îl lasă la colţul străzii, sau lângă containere, sperând probabil să li-l sorteze altcineva în locul lor, ca în fotografia de mai sus.
Cum instituţia lui Niciolae deşi a avut bani europeni pe mâna destinaţi acestui scop n-a facut nimic pentru popularizarea ideii de reciclare şi de informare a populaţiei, vă voi spune eu cum trebuie să colectam separat materialele refolosibile, din experienţele pe care le-am avut prin alte părţi şi adăugând unele informaţii de bun simţ pe care nu le găseşti în prospecte. 
CUM AR TREBUI FĂCUTĂ COLECTAREA ACASĂ?
Ideal ar fi ca primăria să ne ofere saci coloraţi pentru colectarea separată a deşeurilor, câte unul pentru fiecare tip de container, în care să adunăm hârtia, plasticul, sau sticla. În Germania de exemplu sacii sunt numerotaţi şi atunci când nu respecţi semnificaţia culorilor şi amesteci gunoiul îţi vine acasa amenda de la primărie. În Ungaria chiar şi în cele mai amărâte sate, nu sunt containere peste tot, dar o dată pe săptămână vine o maşină specială care adună sacii coloraţi din faţa porţii. Noi trebuie să ne adaptăm până vom avea alta administraţie locală mai de Doamne ajută, aşa că depinde numai de tine să colectezi corect deşeurile!

  1. Separă deci din start, din bucătărie de la tine deşeurile pe categorii: recipiente de plastic, deşeuri de hârtie, sticle goale, cutii metalice de conserve, cutii de bere, etc. 
  2. Spală sau cel puţin clăteşte sticlele, PET-urile, cutiile de conserve de resturile alimentare. Altfel se vor împuţi la tine acasă, sau în containerele de pe stradă şi nu cred că vei dori acest lucru. O cutie goală de Tetra Pak de lapte, sau un pahar de plastic în care a fost iaurt vor atrage muşte vara şi nu vrei să fii bâzâit de ele. O cutie de bere goală sau o sticla de băutură neclătită va atrage viespile şi nu vrei să fii înţepat tu, sau vreun membru de familie.
  3. Pune-le într-un loc unde să nu te încurce, în dulapul unde-ţi ţii gunoiul sau pe o terasă.
  4. Ca să ocupi cât mai puţin loc turteşte sticlele din plastic, cutiile de bere, cutiile Tetra Pak de lapte, suc sau vin. 
  5. Dacă o revistă, o cutie de detergent goală, o hârtie, etc. este udă, arunc-o direct la gunoiul menajer, mai ales dacă ai curăţat pe ea peşte, zarzavat, sau ai folosit-o pentru pisică să facă pipi. Mai bine n-o recupera. Din hârtia recuperată se fac alte ambalaje sau hârtie de toaletă.
  6. Desfă pe cât posibil părţile componente ale ambalajelor pe care le reciclezi pentru a evita o noua manipulare ulterioară în locul tău. Spre exemplu la o sticla de şampanie, ambalajul exterior de carton şi dopul de plută merg la "Hârtie", sticla la "Sticlă", sârma la "Metale", sau în cazul de la Galaţi la "Plastic". În mod similar dopul de plastic de la cutia de lapte merge la "Plastic" ş.a.m.d. Este simplu.
P.S. Am încercat să nu scriu lozinci şi nici porunci, ci câteva sfaturi pe care le-am primit şi eu de la alţii si pe care vouă nu vi le zice nimeni, ca n-are cine, sunt prea ocupaţi toţi cu politica şi cu prăduitul banului public. Nu trebuie însă să uităm că poate aşa mai lăsăm moştenire ceva copiilor noştri din ce ne înconjoară, altfel vor trăi într-o lume de PET-uri şi de gunoaie. Am încercat să văd dacă puţinii oameni care au început să recicleze sunt corecţi şi am făcut câteva fotografii în containerele cu pricina. Am constat ca oamenii respecta semnificaţia culorilor. Bravo gălăţeni, speranţa nu este pierdută, chiar dacă moare ultima!