GALATI

Materialele publicate pe acest blog indiferent de forma lor de prezentare sunt protejate de Legea dreptului de autor si nu pot fi reproduse in niciun fel fara acordul autorului.

Alexandru D.Moruzi primar al Galaţiului 1873-1874.

„O proastă gospodărire a finanţelor strivesc popoarele mult mai mult decât sporirea cifrei contribuţiunilor.”

vineri, 25 martie 2011

Oraşul văzut din maşină: După noroaie praful.

Martie 2011: tornadă de praf în Piaţa Centrală

După noroi, praful. După Nicolae, potopul.

Şi liliecii se omoară nu-i aşa?

Este luna curăţeniei şi gospodarii noştri s-au apucat de curăţat prin parcuri. Ca in fiecare an copacii care par a fi scorburoşi cad fără milă sub ferăstraiele administraţiei publice. Din păcate lipsa de educaţie şi de cultura ecologică face ca prin toaletarea arborilor sau prin tăierea altora să se distrugă habitate ale unor specii de animale din ce în ce mai rare prin părţile noastre. Am mai ridicat acestă problemă şi când au fost tăiaţi pe Faleza Dunării copacii uscaţi care adăposteau în scorburile lor singurul cuib de bufniţe de pe teritoriul oraşului. Anul trecut n-am mai auzit ţipetele puilor răsunând ca un strigăt de strigoi pe faleză şi nici n-am mai văzut in această iarnă minunatul zbor nupţial dansat de perechile de bufniţe. Am devenit mai săraci decât eram acum doi ani. Iată că istoria se repetă şi în Grădina Publică s-au tăiat plopii în care se cuibăreau de ani buni câteva stăncuţe şi în scorburile cărora ierna una din coloniile de lilieci din oraş.
Din păcate nu interează pe nimeni. Cred că nimeni din primărie sau de la SDP nu ştie că liliecii sunt animale ocrotite de lege şi distrugerea unei colonii se pedepseşte cu închisoarea! Le spun eu, că România este semnatară a Acordului privind conservarea liliecilor în Europa, adoptat la Londra la 4 decembrie 1991, care a fost aprobat prin Legea 90 din 10/05/2000. În alte oraşe din ţară autorităţile locale fac eforturi pentru a proteja aceste vieţuitoare pe cale de dispariţie şi accesează fonduri europene de conservare a habitatului acestor animale fantastice, singurele mamifere zburătoare! În multe localităţi din ţară lilecii sunt inventariaţi, supravegheaţi şi protejaţi, folosind tehnologie electronica de ultimă generaţie, scanere, camere video în infraroşu, senzori de mişcare pentru numărare automată, etc. La noi în târg nici măcar nu sunt semnalate coloniile de lilieci, iar locurile lor de hibernare sunt distruse de ignoranţa autorităţilor.
Pentru cei care vor să afle mai mult despre lilieci le propun să acceseze pagina Asociaţiei de Protecţie a Liliecilor din România (dă click pe text).
Pentru autorităţile locale le arăt mai jos unde se găseşte încă o colonie de lilieci în Grădina Publică: pe aleea laterală dinspre Teatrul Muzical, la prima bancuţă. Sper ca topoarele să n-o facă una cu pământul şi pe asta! Ar mai rămâne doar colonia iniţială de la chioşcul de fanfară din parc, destul de supraaglomerată, la fel ca cea din chioşcul similar de pe faleză.

 

luni, 21 martie 2011

Oraşul văzut de pe trotuar

Colecţia de încalţă-minte primăvară-vară Micro 38.

Cine protejează parcul lui Durbacă?

Las-o jos că măcăne!
Dacă ar fi să ne luăm după numeroasele table atârnate de gardurile parcului  aşa zis al "lui Durbaca" de pe strada Cloşca, ai zice că raspunsul este simplu: IPS, adică International Protect Security, una din cele mai titrate firme de pază din Galaţi. O simplă privire pe site-ul firmei de pază este semnificativă pentru strădania administratorului de a fi in ton cu toate cerinţele unei intreprinderi moderne: firma are toate ISO-urile posibile, 9001/2001 de management al calităţii, 14001/2005 de management pe mediu, OHSAS 18001/2008 pentru siguranţă şi securitate în muncă şi respectiv 8000/2008 al responsabilităţii sociale. (Îi mai lipseşte HACCP ca să le aibă chiar pe toate!!).
Dar să nu uităm că românul cârcotaş din fire, este autorul proverbului: "La pomul lăudat sa nu te duci cu sacul". Aşadar oricâte standarde de calitate ai avea, dacă n-ai cu cine să le aplici, "geaba vii, geaba te duci, geaba rupi nişte papuci". Din punctul meu de vedere domnul administrator a rupt degeaba nişte papuci pe drumurile standardelor internaţionale, câtă vreme şoferii de pe maşinile firmei ignoră faptul că parcând şi mai ales circulând printr-un parc pietonal atentează la mediul ambiant, la precarul paviment din dale mozaicate şi la liniştea aşezamântului prin manele. 
Q.E.D.:
Cu jeepul pe alei
Aici vor muşchii mei!
Şi ai mei!
La jeepan merge şi-o manea.

luni, 7 martie 2011

Cine-a pus UPU in drum?

Nebunie in parcarea Policlinicii judetene la UPU
Dacă ar fi să se dea premii pentru prostie omenească unii locuitori de frunte ai oraşului nostru al lua premiul cel mare! Proiectanţi, arhitecţi, urbanişti, consilieri locali şi judeţeni, primari, de-a valma ar merita să-l primească. Aruncaţi o privire în jur şi-mi veţi da dreptate. Am o treabă la “finante” şi n-am unde parca. Un pic mai sus pe strada Brăilei la BCR în faţă, este ca la BRD, sau ca la Raifeissen în faţă, adică balamuc. S-au construit 4 bănci una lângă alta fără locuri de parcare. Cine le-a proiectat? Cine le-a avizat? Probabil Comisia de Urbanism al Primăriei Galaţi, care răspunde la chemări politice şi nu la cele urbanistice, altfel n-ar fi umplut oraşul cu clădiri azvârlite ca din lopată.
Norocul meu este că merg rar la finanţe şi chiar la bănci, statutul meu de bugetar perpetuu mă fereşte de stresul căutării unui loc de parcare la “Alba-Neagra”. Nenorocul meu însă este că zilnic am drum la răposată Policlinică judeţeană de pe strada Brăilei, unde nebuneala de la bănci este mic copil pe lângă ce se întâmplă în faţă policlinicii. Ambulanţe, taxiuri, maşini cu pacienţi bolnavi, reprezentanţi de firme, constructori, şmecheraşi de prin târg cu treabă sau nu pe la spital, se înghesuiesc claxonând şi urlând unii la alţii într-o zonă cât un teren de tenis. Şi asta pentru că deşi sunt aproape 6 hectare de teren pârloagă în curtea Spitalului judeţean, un deştept s-a hotărât să amplaseze U.P.U. (Unitatea de Primire Urgenţe), în stradă desfiinţând practic parcarea policlinicii.
Geaba a pus Primăria tablă cu numărul maxim de taxiuri că nu ţine nimeni cont de ea. Geaba a pus primăria stâlpi separatori pentru a delimita parcarea spitalului de staţia de taxiuri ca nu respectă nimeni teritorialitatea şi câţiva din ei au şi fost puşi la pământ. Dacă vrei să-ţi crească adrenalina la cote maxime încearcă să parchezi la ora 8 dimineaţa în faţă parcării de la Policlinica judeţeană şi ai să te saturi rapid. Când la această nebuneală se mai adaugă şi maşina poliţiei rutiere sau cea a gardienilor publici veniţi să facă ordine de parcă ar fi IMGB, bomboana e pusă deja pe colivă şi tot ce mai poţi spera este să nu ieşi buşit din aventură, sau “binecuvantat” dis de dimineaţă de taximetrişti.


miercuri, 2 martie 2011

Ce-ai cu noi mă? Pentru ce să dăm zăpada?

Lucratorii Ecosal in (in)actiune.
Aşa cum în oraşul nostru unii se fac că ne conduc, aşa şi alţii se fac că muncesc. De mai multe zile lucrători de la Ecosal se străduiesc fără succes să pună capăt gheţii şi zăpezii de pe trotuarele minunatului nostru municipiu. Ieri erau pe stradă Siderurgistilor şi după o zi de muncă au rămas câţiva metri pătraţi scărmănaţi mai mult decât curăţaţi. Astăzi dis de dimineaţă, aceiaşi echipă sau alta se ocupa de stradă Brăilei mai jos de Mc Donalds'. Se ocupau cu a se face că muncesc, pentru că în absenţa vreunui şef, cât de mic acolo, toată trupa se sprijinea în lopeţi, ca ciobanul în ciomag, uitându-se lung spre soare, în speranţa să le facă munca mai uşoară. În ciomag sprijiniţi i-am găsit dimineaţă în drum spre spital, în ciomag i-am găsit mai târziu la întoarcere. Probabil n-aveau un proiect şi un plan de bătaie, o strategie şi o metodologie, o procedură şi o tehnică implementată, că tot are instituţia implementate toate standardele de calitate necesare şi nenecesare. Cităm din Angajamentul Managementului (vezi aici versiunea integrala a limbajului de lemn):  
 „Toti salariaţii Serviciul Public Ecosal GALAŢI îşi vor continua eforturile pentru menţinerea în funcţiune şi îmbunătăţirea continuă a SISTEMULUI DE MANAGEMENT  INTEGRAT, conform cerinţelor standardelor SR EN ISO 9001:2001,SR EN ISO 14001:2005 şi OHSAS : 1999.”
 
 Nu căutaţi ceva despre angajamentul managementului privind curateania oraşului că n-o să găsiţi. Avem MANAGEMENT INTEGRAT, dar străzile se mătura tot cu târnul.