GALATI

Materialele publicate pe acest blog indiferent de forma lor de prezentare sunt protejate de Legea dreptului de autor si nu pot fi reproduse in niciun fel fara acordul autorului.

Alexandru D.Moruzi primar al Galaţiului 1873-1874.

„O proastă gospodărire a finanţelor strivesc popoarele mult mai mult decât sporirea cifrei contribuţiunilor.”

vineri, 30 septembrie 2011

O reclamă cel puţin ciudată

Gestul domnului viceprimar Ciumacenco de a pune la dispoziţie gratuit gălăţenilor biciclete pentru a se plimba astfel echipaţi pe faleza inferioară a Dunării, mi se pare unul foarte potrivit. Nepotrivit mi se pare panoul publicitar din parcarea bicicletelor în care vedem un antet al unei societăţi a administraţiei publice locale şi stema municipiului Galaţi, alături de o măsea ??!!, probabil simbolul cabinetului medical al doctorului Ciumacenco, unde de fapt domnia sa nu mai practică de când este viceprimar. Cât de corectă este asocierea celor doua steme a municipiului si a doctorului viceprimar ne poate spune numai Consiliul Local Galaţi care a aprobat probabil asocierea dintre o societate proprie şi un cabinet privat de stomatologie. Oricum am da-o miroase a campanie electorală de la o poştă şi e păcat că se recurge la astfel de metode.
P.S. din declaraţia de avere a domnului viceprimar rezulta că el  câştigă anual cam cât câştig şi eu ca salariat la stat. Mi se pare puţin probabil ca bicicletele să le fi cumparat din leafă, sau din veniturile de notar ale soţiei care au scăzut an de an de când am intrat în criză. Ori de la stomatologie unde a luat sub 1000 de lei în ultimii ani nici ni se pune problema, iar firma la care este asociat (S.C. Altceva S.R.L.) este prea ocupată să achiziţioneze un utilaj performant cu bani europeni de un milion de euro ca să poată să mai ofere dividende, aşa că îmi pun problema de unde bani de biciclete musiu?
Nu îndrăznesc să mă gândesc la şpăgi şi nici la evaziune fiscală (apropos, domnişoarele doctor care lucrează în cabinetul de pe strada  Regiment 11 Siret al domnului viceprimar nu plătesc nici-o chirie că n-apare in declaraţia de avere??).

Neglijenţă criminală

Intersecţia Oţelarilor cu str. Frunzei
De câteva săptămâni pe stâlpul din staţia de tramvai de pe strada Oţelarilor din Galaţi, s-a schimbat direcţia drumului prioritar dinspre Oţelarilor spre turnul de televiziune. Măsura luată de autorităţi a părut tuturor tâmpită, în condiţiile când traficul majoritar se desfăşoară spre strada Brăilei şi nu spre "trecere bac" unde sunt lucrări care nu se mai sfârşesc "made in ISPA". (Am afirmat de mai multe ori ca primăria putea face metrou în Galaţi de când tot sapă şanţuri şi gropi pe strazile principale.) Dar să revenim la intersecţie. Mi-a fost dat să fiu claxonat, înjurat, gesticulat etc. cam cum face românul când este la volan, atunci când din dorinţa de a fi corect am dat prioritate celor care veneau dinspre turnul de televiziune, aşa că zilele trecute am coborât din maşină în timp ce veneam de la Real, să lămuresc problema. Semnul de circulaţie arăta ca în fotografie.
Nu mare mi-a fost mirarea când apropiindu-mă de stâlp am constatat că şuruburile care ţin plăcuţa indicatoare sunt rupte şi sensul de circulaţie este orientat dupa cum bate vântul. Am întors placa în poziţia ei normală, dar nu cred că va rezista până la primul vânt. Ori prin intersecţie trec şi oameni din alte oraşe care pot lua de bune semnul şi se pot produce accidente, ca să nu mai zic de onomatopee şi interjecţii la care orice şofer se pricepe mai bine ca la circulaţie.
Aşa arata semnul corect.

joi, 29 septembrie 2011

Munca la români

Gardul de pe faleza.
Săptămâna trecută am comandat unei firme din Galaţi o poartă pentru curtea casei părinteşti. Ieri au venit şi în câteva ore au tăiat poarta veche, au montat-o pe cea nouă, au vopsit-o şi au acoperit-o cu policarbonat, să nu se uite ţiganii de la mama de pe stradă când punem murăturile şi au plecat. Trebuie să precizez că a fost o firmă particulară, ba chiar pot să-i dau şi numele, Prodomus, că merită chiar să-i fac publicitate. 
În contrast cu cei de mai sus, de mai bine de o săptămână pe faleza inferioară a Dunării de la Galaţi se lucrează la un gard care să separe de trecători locul de joacă al câinilor. Probabil dom' primar, sau poate tânarul vice, a găsit prin hârtiile de pe birou adresele mele însoţite de numeroase fotografii din diverse colţuri ale Europei, despre cum ar trebui să arate un parc pentru câini, mai bine zis o zona pentru câini dintr-un parc. Sau poate sau uitat pe "Pseudokinologicos". habar n-am.
Nu ştiu cine face lucrarea  poate SADP, sau poate ECOSAl, sau mai ştii s-o fi băgat şi Tancrad care are abonament la lucrările primăriei şi ale PSD în general, dar ştiu că se munceşte cu grija mare să nu se transpire: azi un par, mâine alt par, poimâine plasa ş.a.m.d. Nu mai spun că abia ridicat gardul este strâmb, probabil băieţii n-au avut şfoara la ei să traseze o linie dreaptă. Sau mai ştii poate primăria vrea să amplaseze nişte oglinzi solare şi de aia i-au dat un traseu de parabolă.
Gardul parabolic.
În fine, mai strâmb un pic, tot e bine că s-a facut, au fost puşi şi stâlpi pe care s-au montat coşuri de gunoi, e drept că sunt la 2 metri în afara ţarcului, dar important e ca s-au pus, că s-au bifat. Cine are bun simţ face cei 50 de metri ca să arunce punguţa cu kk la coş. De doua zile se vopsesc stâlpii, în verde ca să pară ecologici. După cum se lucrează cred că mai durează până la zilele Galaţiului, numa' bun să se taie si o panglică, ca doar la anu..... Băieţii din poza de mai jos asta aşteaptă (pe banii contribuabililor).
Aşteptăm şefu ca el ştie ce-i de facut!
Unul cu muncitul, patru cu privitul.
Tot pe banii contribuabililor aşteaptă şi băieţii de la ECOSAL care asfaltează (sau se fac ca asfaltează) gropile din I.C.Frimu. Unul cu lopata, restul cu indicaţiile. Când nu au asfalt devin culegători de nuci din copacii din cartier, probabil asta au în fişa postului. De adunat frunzele, crengile sau cojile de nuci nu le adună, pentru că ei sunt "asfaltatori" nu "măturători" şi s-ar înjosi. Ziua trece, leafa merge, noi cu drag "nuncim!"
La bătut nucii altora.
Acum când au ajuns mari constructori de borduri şi de sensuri giratorii ecosaliştii se apuca şi de cules fructe.
Noi suntem cu mâncatu' şi cu asfaltatu', alţii e cu măturatu'..

miercuri, 28 septembrie 2011

Nesimţiţii de lângă noi

În viteză maximă pe pietonalul falezei inferioare.


Trecem adesea pe lângă ei fără să-i băgam în seamă, prea ocupaţi de grijile zilei decât de mârlania unora. De fapt nici n-ar fi treaba noastră, sunt autorităţi plătite să sancţioneze abaterile de la normele de civilizaţie, noi am putea poate doar să le batem obrazul că le lipseşte bunul simţ, dar şi asta ar fi periculos, te-ai putea capăta cu o palma peste cap, sau mai rău scuipat în ochi. Toţi gălăţenii automobilişti înghit praful de pe varianta Ivas ca să treacă dinspre cartierele Dunarea spre centru, numai şmecherii gonesc pe faleza inferioară cu maşinile, deşi la ambele capete sunt bariere. 

Din cauza unei administraţii locale imbecile care a închiriat în totalitate parcarea de la trecere bac toţi gălăţenii parchează în cu chiu cu vai vârâţi unul în altul ca sardelele, numai şmecherii lasă maşinile în mijlocul drumului, pe carosabil.
Că se parchează în intersecţii ştiam de mult, zona Siderurgiştilor este plină de astfel de exemple, dar că unii pot bloca astfel o intersecţie fară să le pese de nimeni şi de nimic am aflat abia curând. Nu ştiu însă cum se face că majoritatea celor care ne sfidează astfel zi de zi sunt posesorii unor automobile luxoase, pentru care se pare că banii nu contează. Probabil au destui, fiindcă nimeni nu-i întreabă cum i-au făcut, ce le lipseşte însa este educaţia şi respectul faţă de sine, pentru că dacă tu te respecţi pe tine nu poţi face asemenea măgării.
A avut o treabă în zona şi a parcat în intersecţie.
Remarcaţi lipsa şoferului, marca, numărul si cum a parcat.

vineri, 16 septembrie 2011

Un proiect eşuat: turismul în Galaţi

Nava pasager pe Dunăre.
Un vas fluvial de pasageri care făcea croaziere pe Dunăre a eşuat pe un banc de nisip în dreptul localitătii Bistreţ în apele bulgareşti, undeva între Kozloduy şi Vidin, mai precis la kilometrul 727. Am văzut de mai multe ori aceste bijuterii de nave plutind pe apele Dunării ca nişte lebede, sau dacă vreţi care trec prin faţa Galaţiului ca nişte gâşte prin apă, în viteză, spre alte porturi mai primitoare sau alte destinaţii mai interesante. M-am întrebat adesea de ce nu opresc şi la noi în oraş şi mi-am răspuns singur; de ce să oprească? Ce-am avea noi de arătat turiştilor veniţi în târgul nostru prăfuit? Gropile din asfalt care nu se mai termină, miile de câini comunitari care stăpânesc oraşul, praful ridicat din şantierele ISPA care se aşterne peste tot? Blocurile cenuşii ale perioadei ceauşiste? Ruinele marii industrializări socialiste? Unui turist venit în oraşul nostru n-ai ce să-i arăţi. N-avem ruine antice şi nici fortificaţii medievale, n-avem mânăstiri sau biserici ştefaniene, iar arhitectura remarcabilă a câtorva clădiri administrative din oraş rămâne una modestă şi provincială. N-avem nici măcar o strada de burg, fiindca n-am fost burg niciodată, ci doar mahalale legate una de alta, n-avem nici măcar o stradă comercială pitorească, ultima fiind demolată în 1989. Colecţiile noastre din muzee nu sparg tiparele, singurele mai acătării fiind stampele lui Rembrandt din Biblioteca V.A. Urechia, prea valoroase ca să poată fi expuse marelui public şi fibula gravată "Innocens" considerata de unii ca aparţinând celui mai vechi creştin de pe teritoriul României, dar care alături de osemintele săracului posesor al fibulei se afla în custodia palatului episcopal. Altceva ce să-i arăţi turistului însetat de istorie, cultură şi artă? Ruinele pizzeriei Da-Isi? Sau poate cele ale fabricii Apollo? Sau zgârie norii neterminaţi de Beyler din curtea fostei fabrici Textila? Sau unde să-l plimbi? Pe faleza mizerabilă şi prost întreţinută populată doar cu cârciumi şi cu nişte grozăvii ruginite care au fost cândva sculptură în metal? Sau la Grădina Publică să-şi scrântească gleznele pe trotuarele desfundate? Sau poate pe bulevardele oraşului pline de panourile publicitare ale beizadei Durbacă? Să vadă fostele magazine prăduite de clanul Herescu şi acum abandonate şi devastate?
Hotărât lucru n-au ce căuta turiştii la noi în târg şi asta agenţiile de turism internaţionale o ştiu. Unde să doarmă un turist? La "Vega" unde-i mai scump ca la Paris? Sau la Alex: să n-aibă unde-şi parca maşina? Sau poate ştiţi vreo pensiune turistică, chiar pe cele care au primit bani de la UE şi de la Consiliul Judeţean să se poata înfiinţa în urma cu câţiva ani?
Şi unde să-l duci să mănânce? La restaurantele cu pretenţii unde nu ai loc de fumul de ţigară şi de ghionturile băieţilor cu bani? Cunoaşteţi vreun restaurant mai acătării din Galaţi care să aibă parcare, eventual păzită? Sau să nu gătească altceva decât pizza?
Aşa că lasă-i să treacă în aval spre Tulcea, unde mai pot vedea un pelican sau o lebada ceva, pâna nu vor fi şi astea mâncate de poporul lui Flămânzilă, sau spre Brăila unde Insula Mică sau Filipoiu mai au ceva de spus, pâna nu vor fi şi ele acoperite de fum de mici asortat cu manele.

luni, 12 septembrie 2011

Vulcanii noroioşi din Galaţi


Am scris de mai multe ori despre mizeria din parcul de pe strada Cloşca, unde canalizarile defecte şi mai ales prost proiectate şi prost construite (sub nivelul străzii), deversează în parc ape fecalod-menajere. Zoile astfel scurse au format pârâuri care se scurg în valea Ţiglinei şi de acolo cu trecere prin Grădina Botanică ajung la trecerea spre bac. Cum în toţi anii care au trecut nimeni n-a luat nici-o măsură situaţia este deja gravă, mai multe tufe de tuia s-au uscat, iar zona este greu de suportat din cauza ţânţarilor şi a mirosului.

joi, 8 septembrie 2011

De ce nu are Galaţiul piaţă de gros IV: ruinele Prodas


Hale ruginite, terenuri virane în curtea Prodas S.A. de pe str. Ştefan cel Mare
Tone de deşeuri de sticlă provenite din borcanele de conserve di epoca de aur.

Spaţiu pentru o piaţă de gros.
Prodas S.A. Galaţi, Pap Prodas sau cum vreţi să-i spuneţi.

miercuri, 7 septembrie 2011

De ce nu are Galaţiul piaţă de gros III: ruinele Hortigal

Aminteam despre spaţiile de depozitare legume şi fructe din perioada comunismului, aparţinând de I.L.F., Gostat, C.P.A.D.M, etc. Unul dintre cele mai mari era depozitul I.L.F. din Micro 13, din zona Uzinei de Apa Fileşti, intrat prin golănii financiare în posesia magnaţilor gălăţeni Herescu. Daţi un search pe "Hortigal" şi o să aflaţi detalii despre cum a trecut o firma de stat la nişte privaţi prin pixul unor magistraţi. Acum dacă fraţii Herescu ar fi făcut ceva cu atâtea spaţii achiziţionate (librării, brutării, alimentare, magazine de lactate etc.) sau cu fabricile pe care le-au cumpărat pe nimic în oraş nu mi-ar fi părut rău, dar în loc de alimentare s-au facut pe ici pe colo câteva spaţii închiriate la alţii, fabricile de pâine s-au închis, sau s-au demolat ca sa faca loc la marketuri, iar de depozitele de legume şi fructe Hortigal s-a ales praful, dupa cum puteţi vedea şi dumneavoastră în fotografiile din Micro 13.
Depozit de gunoaie în loc de depozit de legume.
Munţi de moloz pe vechile locuri de însilozare.
Ce vedeţi în spatele copacilor este tot ce-a mai rămas din depozitele Hortigal.
Ca să vă faceţi o idee despre ce au făcut "investitorii" locali care au prăduit de la F.P.S. spaţiile Hortigal trebuie să mergeţi în cea de a doua locaţie a depozitelor acestei firme, de pe strada Basarabiei, unde pe 4-5 hectare firma avea cale ferata uzinală, garaje, depozite frigorifice, hale de sortare si ambalare, silozuri,magazii de ambalaje şi o cladire administrativă cu doua etaje, toate acum o ruină. Cu o singură excepţie: unul din depozite, de fapt cel mai mare a fost transformat într-o uriaşă discotecă. La ce mai au nevoie tinerii de fructe când pot găsi în vechiul depozit o "pina colada", "strawberry surprise" sau chiar "sex on the beach"?
Depozite invadate de bălării.
Clădirea administrativă a defunctului Hortigal Galaţi. Se pot vedea încă liniile de cale ferată uzinală.
Halele de depozitare.
Discoteca Divino amenajata într-un fost depozit de legume si fructe.

luni, 5 septembrie 2011

De ce nu are Galaţiul piaţă de gros II: ruinele Coca Cola

Sediul Ecosal SA de la fabrica Coca Cola.

Să nu vă închipuiţi cumva că înainte de 1989 aprovizionarea municipiului Galaţi cu toate cele, se făcea cu cârca şi că oraşul nu avea depozite de mărfuri pentru pieţe şi magazine. N-am să mă refer aici la depozitele de marfuri industriale: I.C.R.T.I. (Intreprinderea Comerţului de Stat cu Ridicata pentru Textile şi Încalţăminte), sau B.J.A.T.M (Baza Judeţeană de Aprovizionare Tehnico Materială). După revoluţie au intrat toate pe mâna unor şmecheri, care le-au transformat în spaţii comerciale (depozitele), sau le-au demolat vânzand terenurile pentru imobiliare (BJATM, unde este acum Kaufland din Micro 40). Mă voi referi doar la depozitele de legume şi fructe ale defunctei Intreprinderi Legume şi Fructe (I.L.F.) Galaţi, devenita după revolutie Hortigal care deţinea depozite uriaşe în oraş de peste 12 hectare. Astfel firma de stat care controla comerţul cu legume şi fructe din Galaţi avea un depozit situat în Calea Prutului nr.9, vizavi de Intreprinderea „11 Iunie” unde existau depozite, linie de cale ferată, pavilion administrativ, căi de acces betonate, facilităţi de sortare, ambalare, transport etc. Toata amenajarea avea câteva hectare. Un depozit similar pentru varză, cartofi şi alte produse se afla amplasat pe strada 9 Mai din cartierul Micro 13, unde de asemenea exista o hală şi mai multe depozite de ambalaje, iar silozuri pentru morcovi şi alte rădăcinoase se găseau în cartierul Traian Nord. Toate depozitele Hortigal din oraş ocupau 12,7 hectare, iar doua dintre ele, cel din Calea Prutului şi cel din Micro 13 se pretau a fi transformate în pieţe de gros, fiind pe drumul de centura (prima) sau aproape de el (cel de-al doilea). Din nefericire pentru oraş pe activele Hortigal au pus mâna prin manevre dubioase celebrii fraţi Herescu care au prăduit cam tot ce se putea prădui în oraş, inclusiv aceste depozite. Alte depozite pretabile la astfel de activităţi au fost cele ale Prodasului de pe str. Ştefan cel Mare, care de asemenea aveau câteva hectare şi spaţii de depozitare. Din păcate au ajuns şi ele pe mâna mafiei locale.
În cadrul câtorva seminarii am prezentat administraţiei locale gălăţene condiţiile pe care ar trebui să le îndeplineasca o piaţă de gros, una dintre ele fiind aceea de a fi cat mai aproape de o arteră importanta de acces în oraş, eventual pe un drum de centură. Galaţiul avea un astfel de loc, lângă Arabesque pe strada Prelungirea Brailei, unde fusese fabrica Coca Cola. Înfiinţată cu mare tam-tam prin 1996 fabrica a decăzut rapid devenind după anul 2000 depozit, iar în 2007 aici s-a mutat sediul Ecosal S.A. Galaţi, „fata moşului Nicolae”. Pentru ce avea nevoie o firmă de stat care încăpea într-un apartament pe strada Columb nr. 14 pâna la revendicare, de un spaţiu cu mai multe hale şi cu hectare întregi de teren când acolo era un amplasament ideal pentru o piaţă de gros? Mai mult de atât pe platforma Coca Cola Ecosal are numai birouri, cu autoutilitarele sale împuţite firma de salubritate poluează aerul în spatele cimitirului Eternitatea pe strada Nufărului şi în intersecţia străzii Basarabiei cu str. Anghel Saligny, vechiul depou de tramvaie, unde s-ar fi putut amplasa o piaţă de cartier. Cum arată terenurile fostei fabrici Coca Cola va las pe dumneavoastra să comentaţi după ce vedeţi fotografiile din zonă. Ca la Bagdad. Sau ca la Groznîi. Sau ca la Ground Zero.
Ruinele fabricii Coca Cola din Galaţi.
Fosta fabrica Coca Cola. Fumul este al combinatului ISPAT-Sidex-Arcelor sau cum s-o mai numi acum.

vineri, 2 septembrie 2011

Unde este "Sanepidul"?


Plătit de contribuabili sa cureţe la particulari.
Scriam acum câteva zile despre cârciuma de pe faleză(Click) şi despre cine cred eu că o protejează. Azi revin cu precizări şi cu dovezi fotografice că salariaţii RWE plătiţi din bani publici să măture faleza fac curăţenie şi pe terasa mai sus amintită. În fotografia de mai sus se observă un măturător care debarasează mesele de sticlele şi paharele de plastic din care s-a băut bere. Într-un plan mai îndepărtat alte doua doamne de la RWE mătură gunoaiele adunate din belşug în jurul terasei.
Uitaţi-va la butoaiele de bere.
Cel mai grav însa mi se pare indiferenţa Direcţiei de Sănătate Publică, în speţă a Direcţiei de Control (fosta Inspecţie Sanitară de Stat), sau mai pe româneşte "Sanepid", care tolerează o unitate de alimentaţie publică care funcţionează fără apa curentă, fără grup sanitar propriu şi care depozitează butoaiele de bere în spatele barului la temperatura mediului ambiant care a atins la Galaţi zilele astea 30 de grade! Oare autorizaţie are?

joi, 1 septembrie 2011

De ce nu are Galaţiul piaţă de gros.

Dacă întrebi primarul municipiului Galaţi de ce n-avem piaţă de gros va arăta cu degetul spre domnul Zaharia de la Administraţia Pieţelor. Cum o perioada de timp am ocupat şi eu scaunul domnului Zaharia ştiu că acest lucru nu este adevărat. Vreo 4 ani m-am tot căciulit şi eu la primar să găsim un amplasament pentru o astfel de instituţie, am adus la Galaţi personalităţi din W.U.W. M. (World Union of Wholesale Markets) şi experţi europeni, care pe bani germani ofera din 1996 consultanţă guvernului român pentru implementarea proiectului pieţelor de gros. Am adus la Galaţi inclusiv oameni din domeniu, interesati să investească intr-o piaţă de gros locală şi l-am pisat pe preşedintele C.J. Brăila domnul Bunea Stancu cu amplasamentul unei astfel de pieţe între Galaţi şi Brăila pâna s-a plictisit şi mi-a oferit soluţia de amplasare la Zagna Vădeni în parcul industrial numai să scape de mine.
Luni de zile am bătut toate maidanele Galaţiului în căutarea unui amplasament: lânga gară, lângă Selgros, lângă Coca Cola etc. Dar toate erau ocupate de şmecheri, retrocedate, indisponibile, improprii, pentru primarul Galaţiului.
La ce oare ne trebuie piaţă de gros? N-avem una în Basarabiei?
Avem o caricatură de piaţă de gros pe Calea Basarabiei, complet nepotrivită acestei denumiri, unde se face orice (evaziune fiscală, trafic cu ţigari, contrabanda cu benzină şi mărfuri din Moldova), mai puţin comerţ en gros cu alimente. O piaţă de gros ar atrage producatorii agricoli de pe o rază de sute de kilometri şi ar determina apariţia a sute de locuri de muncă. Ţăranii ar avea unde să-şi aducă produsele, iar comercianţii de unde să cumpere proaspăt şi ieftin. Municipalitatea ar încasa impozite si taxe si oraşul ar fi bine aprovizionat şi pieţele pline. Dar nu aste este politica administraţiei locale galăţene, care preferă să lase locuitorii oraşului jecmăniţi de intermediari şi de precupeţe sau să cumpere din supermarketuri.