Ce mai așteaptă primarul Galațiului și președintele consiliului județean?

 

Captură FB Pucheanu Ionuț

Săptămâna asta primarul municipiului Galați a depus jurământul, semn că a intrat în atribuțiile sale conferite de Legea administrație publice locale, măcar că tot el fusese primar și până la acest moment. Probabil faptul că în agitația alegerilor locale din acest an ciudat primarul nostru s-a potcovit cu infecția Covid 19, a făcut ca până azi 25 octombrie 2020 prezența domniei sale să fie mai mult simbolică pe paginile de socializare decât în primărie. Concret pe lângă problemele nerezolvate ale acestui oraș pe care cu eleganță primarul le ignoră în postările sale festiviste din care reamintesc doar câteva: poluarea excesivă, colectarea gunoaielor și salubrizarea orașului, câinii comunitari, siguranță cetățeanului, șomajul, starea proasta a drumurilor, degradarea falezei, etc. primarul are obligația de a se îngriji de locuitorii care l-au ales (32.000) dar si de cei care nu l-au ales (280.000) prin luarea de măsuri de prevenire si control in situații de urgență, respectiv în cazul acestei pandemii.

Astăzi municipiul pe care cu onoare îl păstorește, împreună cu județul păstorit de un alt re-ales domnul Costel Fotea înregistrează 5836 cazuri Covid 19, adică 10,88 cazuri la 1000 locuitori, iar cei doi conducători așteaptă probabil să înregistram 10.000 de cazuri ca să treacă la măsuri. Toate studiile arată că săptămâna viitoare toată țara va fi "roșie", cu o rata de incidență peste 3, iar în loc să dispună măsuri preventive reprezentanții administrației publice locale așteaptă avalanșa de cazuri. Probabil cred că dacă Pucheanu a scăpat puțin șifonat de coronavirus se presupune că și restul populației va trece cu brio prin infecție.

Total greșit. Experiența județului Argeș care nu a mai așteptat creșterea indicatorului peste 3 pentru a impune măsuri de protejare, în special obligația de a purta mască este deja de notorietate. Dacă Iașul, Clujul, Brașovul și Bucureștiul s-au dus în sus spărgând tavanul graficelor, Argeșul a moderat evoluția cazurilor spre folosul cetățenilor din acest județ. Este evident ca sprijinul prefectului, al poliției si cel al jandarmeriei au avut un rol important.

Apropo noul prefect de Galați s-o fi trezit din euforia numirii în acest post public? Are deja doua săptămâni de la jurământ. Cumva așteaptă ca primarul și președintele C.J. să facă primul pas?

captură Octavian Jurma

În tot acest timp terasele sunt pline, distanțarea socială este o utopie, portul măștii pare pentru mulți gălățeni o corvoadă, parcurile sunt pline, autobuzele la fel, praful de pe eterna lucrare a străzii Siderurgiștilor se așterne în straturi groase peste case și mașini, școlile merg bine mersi ca și pregătirile în particular pentru bac.

Pupat toți Piața Endependenți!

Cei care ne otrăvesc aerul.

Zece minute cât am stat în urma acestui autoturism așteptând la un semafor care adună zilnic șiruri interminabile de mașini, am inspirat mai mult fum decât tot anul trecut.
Pe băieții ăștia nu-i vede nimeni de la R.A.R.? Sau mai există aceasta instituție? Mai avem autoritatea numită Garda de mediu?

Cum să poluăm aerul gălățenilor din parcuri

De ceva timp, fie că te plimbi pe faleza Dunării, sau în Grădina Publică la primele ore ale dimineții, atunci când aerul este tare și curat, întâlnești încă una din achizițiile administratiei publice locale în acțiune: SUFLANTA DE FRUNZE.
Concepută a fi folosită la îndepărtarea frunzelor căzute din copaci toamna, sau la îndepărtarea firelor de iarbă împrăștiate de trimerul de gazon, suflanta de aer este utilizată în ambele locații amintite mai sus la împingerea gunoiului de pe alei în spațiul verde. Un fel de ascuns gunoiul sub preș practicat de "gospodina" orașului, doamna Ecosal.
Că scula respectivă face zgomot (103 dB), "parfumează" aerul dimineților cu miros de benzină arsă și aruncă praful cu o viteză de 64 m/s la un debit de 700mc/h nu are nici-o importanță. 
La ora intrării în "emisie" (poluare sonoră, poluare cu pulberi și gaze), nu există nici măcar un reprezentant al administrației publice locale la plimbare prin parcurile gălățene, că doar aleșii noștri de aia sunt plătiți, să se plimbe prin Prater, Hyde Park, sau Cinquantenaire.

Coşuri de gunoi de 1000 de lei şi apă de 2000 de lei

Apa risipită din prostia autorităţilor.

Citesc undeva că Primăria Galaţi a achizitionat 1000 de coşuri de gunoi a 1000 de lei bucata. Unde am citit, cineva a posta şi un preţ la jumătate găsit pe net pentru acelasi articol de mobilier urban. Ori aici e treaba de DNA că pute a corupţie în Primăria Galaţi de cum dai colţul spre Universitate.
Ce e mai trist este că risipa banului public continuă cu nesimtire. În Parcul Libertăţii apa curge de la tâşnitoare 24/24, 7/7. Din banul meu şi al tău.
Domnule Primar.
Poate vedeţi şi cum arata băncile cumpărate acum câţiva ani pentru acelaşi parc.

Loc de joacă pentru copii?

Aşa arată la un an de la deschidere locul de joacă pentru copii din cartierul I.C.Frimu, dinn faţa blocului H3. 
Oare Marius Stan şi-ar lăsa copilul să se joace aici?

A mai rămas doar un căluţ

Aici a fost un aparat cu o plasă, nu mai este.

Pe leaganul ăsta nu se mai da niciun copil

O canalizare periculoasa "reparată" anul trecut

Scara spre topogan a fost furată si pusa probabil pe foc.

Cele şapte minuni ale Grădinii Publice din Galaţi: aleile

Hotărât lucru aşa cum arătau aleile Grădinii Publice din Galaţi înainte de modernizare, nu putea să mai fie utilizate de trecători. Dalele montate în primul mandat al primarului Eugen Durbacă erau de proasta calitate şi intemperiile le-au distrus în partea centrala a parcului. Pe aleile laterale care fuseseră acoperite cu asfalt situaţia era şi mai tristă, toată calea de acces fiind numai gropi şi denivelări.
Deci se impunea înlocuirea lor, lucru care s-a realizat în perioada 2012-2013 când parcul a intrat în reabilitare.
În presa acelor zile a apărut informaţia luată din caietul de sarcini că se vor executa lucrări de pavare pe o suprafaţă de 2 ha. 
Ori Grădina Publică din Galaţi nu are decât 86.640 metri pătraţi, adică 8 hectare, iar oricât ar fi de multe aleile nou pavate nu au cum să acopere 2 hectare, adică un sfert din suprafaţa parcului. Pentru exemplificare vă propun o hartă văzută din cosmos după Google.

Aşadar suprafaţa pavată este mult mai mică şi numai cei care au luat în primire lucrarea de la constructor ştiu cât s-a pavat şi cât s-a furat. În orice caz, doar aleile principale care formează axa în cruce a Grădinii sunt pavate cu pavele ceramice, restul aleilor fiind acoperite cu asfalt.
Din păcate soluţia tehnică adoptată de constructor a fost una cel puţin ciudată: nu s-au scos fundaţiile vechilor alei, sau cel puţin aşa cred, iar lucrarea care s-a efectuat peste acestea a dus la înălţarea aleilor. Cum probabil a fost necesar material de umplutură pentru unele tronsoane, în loc să se aducă din alte locuri s-a preferat să se compacteze terasamentul aleilor cu pământ de pe peluze. Altfel nu-mi explic de ce sunt diferenţe atât de mari între nivelul aleilor şi terenul din jur. Poate le-o fi lipsit constructorilor teodolitul şi nivela cu apă?

Diferenţă dintre alee şi peluză.

În unele locuri diferenţa este de aproape jumătate de metru, cum ar fi la cuşca veveriţelor.

 Ori în absenţa oricărui drenaj, în toate aceste locuri se va aduna apă de la ploi sau zăpezi care vor distruge vegetaţia şi aşa precară.
Dacă mai spunem că placarea s-a făcut pe pat de nisip (soluţia cea mai ieftină) cred ca am spus cam tot ce se poate spune despre pavaj. Dar mai unt câteva întrebari de pus.
Întrebările rămân însă pentru primarul şi consilierii locali care au aprobat proiectul şi nu s-au sinchisit de cum se derulează.
Când aţi aprobat dalarea aleilor din parc va trecut prin cap că ele produc trepidaţii pentru biciclişti sau carucioare de sugari?
Cunoaşteţi faptul că rolele de la patinele copiilor necesită un paviment făra asperităţi altfel se distrug rapid?
În plimbările dumneavoastră din strainătate nu aţi văzut că aleile nu sunt pavate, ca oamenii să poată alerga fără să-şi facă praf articulaţiile? Vă pot arăta eu:

Hyde Park Londra.

Parc Tervuren Bruxelles.

Tiergarten Berlin

Jardin des Tuilleries Paris

Cele şapte minuni din Grădina Publică din Galaţi: rigolele.

Rigole, rigole.

În iulie 2011 cu zece luni înainte de a-şi încheia mandatul primarul Municipiului Galaţi, Dumitru Nicolae scoate la licitaţie modernizarea Grădinii Publice.

În anunţul de pe SEAP se solicita achiziţia de lucrări de peisagistică a parcurilor, lucrări de alimentare conducte de apă, alei, drumuri, platforme, căi de acces pentru pietoni, reţele electrice, instalaţii echipamente de iluminat exterior şi locuri de joacă.

Valoarea estimată a lucrărilor era de 7.537.280 RON fără TVA, iar termenul de finalizare era de 15 luni de la data atribuirii contractului.

Încă de la început caietul de sarcini ridica unele semne de întrebare. Să le luăm pe rând.

Amenajare peisagistică.

Păi ce se face un parc nou? Este un maidan pe care vii şi proiectezi da capo al fine alei, copaci, instalaţii, căi de acces etc? Sau modernizezi ceva deja existent din 1846?

În plus cei care au efectuat proiectul nu erau specialiști în arhitectură peisagistică, șeful de proiect de la S.C. Spiri Com S.R.L., fiind absolventă de facultate de urbanism în 2007.   Interesant, nu? La trei ani de la terminarea facultăţii un "boboc" (re) proiectează un parc gândit în secolul XIX de un peisagist francez. O să vedem cum l-a re-proiectat şi mai ales cum l-a executat Pallegrini S.R.L.câştigătorul licitaţiei. (Trebuia scris la plural licitaţiilor deoarece Pallegrini este abonatul Primăriei Galaţi la parcuri şi locuri de joacă în mandatele lui Dumitru Nicolae).

Ce apare în noul proiect?

Lampadare 439 bucăţi. Deci s-au scos cele vechi şi s-au pus altele noi??!!

Proiectoare 55 bucăţi, pentru iluminat ambiental, adică de luminat copacii să se vadă „frumos” noaptea.

Bănci 115 bucăţi şi suporturi laptop pentru bănci 50 bucăţi.

Coşuri de gunoi stradale: 115 bucăţi, din lemn, cu recipient din tabla galvanizată în interior.
Cabine pază: 5 bucăţi.
Cişmele: 4 bucăţi.
Bariere auto: 2 bucăţi.
Toalete ecologice cu 2 cabine: 8 bucăţi
Pavaj calculat la o suprafaţă de 2 ha.
Gazon: 25.000 mp.

Copaci 165 de bucăţi (arbori de diferite specii: tei, platan, castan, jugastru, frasin, arbuşti.

Gard viu 1900 metri liniari.

Alei şi borduri: 10.664 metri liniari.

Cum a-i da-o şi cum ai socoti toată achiziţia de mai sus nu poate trece de 3-400.000 € şi dacă mai pui manopera încă o dată pe atât, cu mai putin de un milion de euro făceai parcul „boboc”şi mai rămânea bani şi de reparat fântâna arteziană din mijlocul parcului.

Nu cu 2,5 milioane de euro cât s-a ridicat factura finală.

Să ne înţelegem: parcul avea alei, deci ele trebuiau reparate, nu construite de noi, parcul avea instalaţie electrică şi lampadare moderne, deci nu trebuiau cumpărate altele, parcul avea instalaţii care trebuiau poate înlocuite, parcul avea copaci, unii de peste 100 de ani, avea garduri vii şi de asemenea avea peluze cu gazon. E drept că nu erau întreţinute, dar nici acum nu sunt, iar despre gazon mai bine nu vorbim, să nu fiu penibil. Poate despre iarbă sau despre pajişti e vorba în Grăđina Publică Galaţi, nu despre gazon..

Să vedem o altă mare amenajare care ar trebui sa sensibilizeze inclusiv DNA-ul: RIGOLELE.

Potrivit proiectului de amenajare al parcului pentru alei ar fi fost nevoie de 10.664 metri liniari de borduri. (Iar borduri, de la Durbacă încoace toata lumea se învârte în jurul bordurilor). 

Dar ce s-au gândit proiectanţii, executanţii sau poate chiar beneficiarii: facem alei fără rigole? Nu! Bagă dom’le şi nişte rigole să mai ridicam potul!

Unde s-au mai văzut rigole în parcuri nimeni nu ştie.

RIGÓLĂ, rigole, s. f. 1. Şanţ mic sau amenajare specială făcută de-a lungul străzilor, între marginea părţii carosabile si bordura trotuarelor, având rolul de a colecta apele superficiale şi de a le dirija la un punct de descărcare.  – Din fr. rigole (cu unele sensuri după germ. Rigole). DEX 2009.

Deci fără să fii mare inginer sau specialist realizezi că o rigola este o amenajare utilă pe o stradă, într-o parcare, în jurul locuinţelor, ca apa de ploaie să fie colectată spre canalizare şi să nu băltească, sau să se infiltreze în pământ să-l ude. Pe stradă, acasă, în parcare, dar NU în parc. Acolo apa are unde se duce şi este benefică pentru vegetaţie, mai ales când nu ai un sistem de udare al plantelor.

Totusi nu ştiu cine a avut ideea genială de a construi aleiile din Gradina Publica Galaţi cu rigole.

În primul rând sunt scumpe, o rigola de beton de 0,5 metri costă la magazinele specializate în construcţii peste 50 lei, iar un grătar din tablă galvanizată care acoperă rigola ceva mai mult. Aşadar chiar dacă nu toţi cei 10.000 metri de borduri au rigole, ci după calculele mele doar 8.000 de metri, tot revine pentru aceasta amenajare o suma imensă:1.600.000 RON numai pentru rigole, fără a se socoti şi manopera. Dar probabil devizul a fost mult mai scump, probabil 3-4 milioane de RON.

Ei şi? Ce dacă se colectează apa de ploaie şi nu ajunge la copaci?

Din nefericire nu se colectează. Nu exista cămine de colectare, nu există reţea de canalizare pentru ape pluviale, aşa că rigolele au fost puse în pământ numai pentru a ridica valoarea lucrării. Nu sunt utilizabile, nu sunt funcţionale, în ele se adună apă de ploaie şi frunzele, sau alte gunoaie şi atât!

Rigolele din Grădina Publică din Galaţi sunt bani publici îngropaţi în pământ. Şi în buzunare unora care au facut proiectul, l-au aprobat, l-au aplicat şi au avizat lucrările efectuate inutil.

Vom reveni cu alte minuni din Grădina Publică din Galaţi.

O mulțime de rigole, în toate direcțiile, așa sa fie.

Rigolă terminată în deget de mănușă, apa nu se varsa nicaieri.

Altă rigolă terminată în deget de mănușă, apa nu se varsa nicăieri.

Rigole adaugate de fragu8l mde a creștye valoarea lucrării.

Fiind din fier grătarele dispar unul câte unul.

O rigola nefuncțională