Arheologii despre degradarea sitului arheologic roman de la Galati

Liviu Petculescu, Ovidiu Ţentea, Sorin Cleşiu (MNIR) 2004
Situl arheologic Galaţi, cartierul Dunărea este situat la mai puţin de 1,5 km de importanta aşezare antică de la Barboşi, motiv pentru care s-a considerat că zona romanităţii de la confluenţa Siretului cu Dunărea era mult mai întinsă. În ultimele trei decenii, cum arată şi rapoartele de săpătură publicate în reviste de specialitate, parte din acest areal a devenit carieră pentru excavarea lutului folosit la diverse construcţii, fapt care a modificat în mod sensibil relieful. În ultimii 15 ani zona a fost suprapusă de numeroase grădini de zarzavaturi, incluzând în cele mai multe cazuri şi anexe gospodăreşti, care au schimbat definitiv peisajul sitului. Vizibilitatea şi accesul în anumite porţiuni ale rezervaţiei au fost practic blocat. Nivelările repetate, pe suprafeţe restrânse, datorate acestor activităţi au dus la distrugeri semnificative ale reliefului antropic. În zonă au fost transportate cantităţi semnificative de deşeuri utilizate la construirea unor garduri şi construcţii improvizate. De asemenea, au fost săpate numeroase şanţuri şi gropi utilizate pentru fundaţii, gropi menajere sau pentru aducţiunea apei pentru irigat. Numeroasele grădini constituite ad-hoc sunt împrejmuite cu garduri înalte, accesul în zona sitului fiind blocat. Identificarea obiectivelor arheologice a devenit imposibilă în zona estică a rezervaţiei. Degajarea acestor construcţii din zona fortificaţiei romane (aprox. 1 ha) a durat aproape o lună de zile.
Fortificaţia romană, cunoscută în literatura de specialitate sub numele de castellum este amplasată pe marginea sudică a Platoului Ţiglina, respectiv în sud-estul rezervaţiei arheologice. Zona a fost puternic afectată de lucrările de taluzare cauzate de amenajarea pantei sudice în scopul construirii şoselei de centură. Arealul amintit a fost intens terasat, astfel încât o porţiune din fortificaţie a fost complet distrusă, iar o altă porţiune a fost distrusă parţial (nivelul de călcare din interiorul fortificaţiei; au putut fi identificate porţiunile inferioare ale şanţurilor de apărare). Întreaga suprafaţă pe care a fost amplasată fortificaţia a fost profund afectată de o nivelare realizată cu un plug de mare adâncime, ale cărui urme au putut fi sesizate până la adâncimea de aprox. -0,65-0,7 m. Cele mai însemnate distrugeri au fost realizate, însă, în ultimii ani datorită grădinilor de zarzavaturi despre care am pomenit mai sus.
Mihaela-Denisia Liuşnea (UDJ Galaţi), Niculina Dinu (Muzeul Brăila) 2006
Prin cercetarea arheologică a fost posibilă delimitarea exactă a limitei sudice a necropolei romane.Terenul este acoperit cu un strat gros de 0,5-1,50 m de pământ răvăşit puternic şi gunoaie, resturi provenind de la dezafectarea unor grădini de zarzavat şi garaje la suprafaţă şi foarte frământat până la o adâncime de cca. 0,80 - 1 m. ca urmare a amenajărilor din anii '70 ai sec. trecut, când terasa a fost lăţită, prin prelungirea botului ei deasupra albiei majore a Siretului, şi prin nivelarea apoi a unui strat gros de moluz şi resturi de materiale de construcţii, provenind de la şantierele blocurilor din jur, precum şi a pământului scos din fundaţiile acestora.  În zona în care s-au desfăşurat cercetările prezenţa grădinilor de zarzavat şi a bateriilor de garaje, au afectat puternic stratigrafia până la cca. 1,50 m în zona garajelor. În partea sudică a perimetrului ce urmează a fi investigat se află un taluz - o râpă de desprindere, a cărui pat de alunecare avansează datorită surplusului constant de apă, rezultat din udarea grădinilor, periodic de proprietari şi a suportului - argila.
În ultimii 30 de ani, suprafaţa care a făcut obiectul cercetării noastre a fost puternic afectată de diverse intervenţii, nivelări repetate, prezenţa unor gospodării şi anexele aferente, apoi grădini de zarzavat şi livezi, garaje, şanţuri, gropi menajere, canale de aducţie a apei pentru irigat, garduri, beciuri, barăci şi alte construcţii improvizate, care au avut ca rezultat modificarea morfologiei reliefului. Pentru cercetarea obiectivelor arheologice a fost necesară dezafectarea construcţiilor, grădinilor şi gardurilor, lucrările durând două luni (februarie-martie 2006). 
În campania din 2006, întreaga zonă a fost cercetată prin deschiderea a trei secţiuni stratigrafice realizate manual, în profilul cărora se pot observa foarte bine două straturi principale de pământ amestecat cu resturi de materiale de construcţii şi loess, aparţinând unor intervenţii contemporane, lucrări de nivelare şi terasare. Secţiunea a treia a fost apoi completată de o suprafaţă suplimentară, deschisă în dreptul primei casete, spre NNE, în care au fost descoperite urmele gropilor a ceea ce par trei morminte de incineraţie. Din păcate, lama buldozerului, folosit în anii 70 pentru nivelări, a intrat până la 0,80 m adâncime spre margine platoului şi până la 0,70 m adâncime spre capătul nord-estic al acestuia, astfel încât a distrus complexele funerare în totalitate. Prin intermediul secţiunilor SI şi S II s-a putut observa că întregul platou, al terasei Ţiglina, a suferit modificări în urma lucrărilor de nivelare, realizate în acelaşi moment, fiind acoperit de două straturi continuii de loess şi respectiv pământ amestecat cu resturi de materiale de construcţii şi diverse deşeuri provenite de la dezafectarea construcţiilor provizorii, la începutul anului 2006. Straturile de depuneri sunt mai consistente spre interiorul terasei şi mai subţiri în grosime spre marginea terasei, care a fost modelată, la rândul ei prin împingerea pământului cu buldozerul. Lama acestuia din urmă a ajuns, în unele porţiuni, până la adâncimea de 0,70-0,80 m, după care au fost împrăştiate şi nivelate mormanele de moluz şi argilă rezultate din activităţile şantierelor din imediata apropiere, după cum o dovedeşte prezenţa materialului arheologic aflat în poziţie secundară, în afara contextului arheologic obişnuit şi distrugerea integrală a complexelor funerare surprinse în secţiunea SIII.