Barbarie, barbarie

Mă întreb de multe ori de ce oameni care n-au nici-o vocaţie pentru o îndeletnicire anume, sau pentru o meserie, persistă în continuare să o facă în silă, ignorând rolul ei social, sau importanţa în comunitatea în care acţionează. Şi poate cel mai bun exemplu sunt angajaţii societăţilor locale de interes public, care sunt plătiţi din bugetul local, adunat de la fiecare dintre noi, pentru a avea pieţe curate şi golite de bişniţari şi precupeţi, autobuze şi tramvaie sigure şi nepoluante, apă rece şi caldă la orice ora din zi si din noapte, căldură în case, facturi rezonabile, străzi măturate şi gunoaie evacuate la timp, parcuri frumoase în care să-ţi speli retina de praful vieţii de zi cu zi dintr-o societate care a rămas într-o perpetua tranziţie, funcţionari amabili şi capabili să-ţi rezolve problemele nu să le ignore. Oare cerem prea mult? Nu. Nu departe de noi tramvaiele vin la timp, adică exact cum scrie pe display-ul afişat în staţie, pieţele sunt pline de marfa proaspată şi chiar şi fermierii dau bon fiscal pentru un strugure, apa rece sau caldă curge tot timpul, iar la doua noaptea daca dai drumul la robinet te poţi opări dacă stai cu mâna sub duş ca acasă aşteptând cu zecile de minute să se încălzească apa, străzile sunt măturate şi spălate noaptea şi nimeni nu-ţi umple nările cu praf împraştiat din târnuri, parcurile sunt verzi şi plini de flori şi copaci decorativi bine întreţinuţi, cu tutori care să-i ţină drept să bucure ochiul când vor creşte mari, deşi nu sunt palmieri, bananieri, cocotieri sau alte minuni costisitoare. O să vă întrebaţi: unde sunt toate astea? Am să vă răspund: în Europa! Acolo unde am vrut să ajungem nu doar să lucrăm ca muncitori second hand la schimbat scutecele paraliticilor, sau în construcţii. Acolo unde am vrut sa ajungem nu doar să ne lăsăm salariile în magazine universale botezate "marketuri". Acolo unde am sperat că şi nivelul de trai, de bunăstare şi de satisfacţie că trăim pe acest pământ va fi ca a celor din alte ţări.
Din păcate am clacat ca popor, ca naţiune, în integrarea noastră europeană. Degeaba avem containere de colectat selectiv deşeurile pentru reciclat dacă majoritatea populaţiei ignoră existenţa lor. Degeaba dăm bani din buzunar pentru a avea un loc de recreere frumos şi plăcut simţurilor dacă pentru un foc dintr-o baracă e mai important un copac dintr-un parc, sau de ce nu o bancă. Ne ofuscăm când naţiunile occidentale nu ne vor în spaţiul Schengen, dar ignorăm bişniţarul care vinde ţigari de contrabandă la colţul străzii şi ne scoatem căciula în faţa parveniţilor cu jeepane şi mausolee pe post de locuinţă, obţinute din afaceri cu statul sau din şpăgi de funcţionari publici. Stăm cu gura căscată la capşunarii care se întorc de Sărbatori acasă cu maşini de zeci şi sute de mii de euro, pe care nu le au nici locuitorii ţărilor din care vin şi care trăiesc din muncă cinstită nu şi le permit. Ce-i aia munca cinstită? Vrem de toate, dar nu ne schimbăm nimic din mentalitate sau din obiceiuri. Vrem învăţământ de calitate şi să nu dăm bani la doctori, dar continuăm să cumpăram de la chioşcul din colţ, unde patronul se aprovizionează cu bonurile tale de masă de la Kaufland şi de la Billa şi unde niciodată nu am primit vreun bon fiscal. Vrem să avem căldură în case şi mai suportam încă dinozaurii comunişti din centralele de cartier ale Apatermului şi ignoranţa complice a administratorilor de bloc. Vrem să nu ne amendeze poliţia, dar încălcăm zilnic legea circulaţiei prin viteză, depăşiri, parcări stupide sau agresiune la volan. Departe de Europa, rămânem nişte barbari, aşa cum eram acum 2000 de ani faţă în faţă cu Imperiul Roman. Bag de seamă că asta-i menirea noastră, de a fi barbarii Europei moderne.

Ecosal Galaţi vă urează "La mulţi ani!"

ISPA are concurenţă serioasă.

Mârlanul la mall