GALATI

Materialele publicate pe acest blog indiferent de forma lor de prezentare sunt protejate de Legea dreptului de autor si nu pot fi reproduse in niciun fel fara acordul autorului.

Alexandru D.Moruzi primar al Galaţiului 1873-1874.

„O proastă gospodărire a finanţelor strivesc popoarele mult mai mult decât sporirea cifrei contribuţiunilor.”

joi, 23 iunie 2011

Da' cu coşul ce-ai avut?


Nu ştiu alţii cum sunt dar eu când mă gândesc la oraşul copilăriei mele din vremea anterioară invaziei "vikingilor" mă trec lacrimile. Perioada vikingilor a trecut, dar obiceiurile au rămas.
P.S. "vikingi" au fost porecliţi de către locuitorii oraşului Galaţi o parte din constructorii Combinatului Siderurgic Galaţi care au venit după 1965 la noi în târg şi care aveau un comportament barbar. 
Bine plătiţi, burlaci, (de unde şi denumirile de "blocurile burlacilor" date blocurilor de garsoniere), netunşi, băutori şi scandalagii, vikingii au schimbat definitiv viaţa orăşelului patriarhal de la Dunăre. La fiecare zi de leafă restaurantele erau asaltate de noii veniţi care erau în stare să te ridice de la masă ca să se aşeze ei. 
Bombe de cartier, sau restaurante renumite deveneau locul de atracţie al acestor indivizi adunaţi din toata ţara atraşi de salariile imense. Fiecare zi de salariu se termina cu bătăi, omoruri, violuri, accidentaţi sau tăiaţi. Fostul restaurant "Galaţi" din Tiglina I cădea frecvent victimă vandalismului acestor venetici şi faptul că era mereu distrus i-a adus renumele de "Distrugătorul". 
"Cazino", "Pescarul", Dâmboviţa", "Dunărea" au fost şi ele afectate de caftelile periodice în grup ale vikingilor, uneori cu localnicii. 
În epoca de maxima glorie (anii '70) vikingii arătau cam aşa: păr netuns şi neîngrijit, haine murdare, adesea salopetă de serviciu, buzunare pline cu sute de lei, tranzistor pe umăr dat la maxim, iar ceva mai târziu casetofon cu aceleaşi rol, de a asculta toată strada muzica ta preferată populară, cizme de cauciuc adesea pline de ciment şi obligatoriu cuţit în cizmă.
În primii cinci ani de existenţă a vikingilor Galaţiul a ajuns pe primul loc la infracţionalitate în România şi cu o criminalitate mai ridicată decât alte oraşe porturi europene (Marsilia, Liverpool), ajungând să i se spună "Micul Chicago". Pentru stăvilirea actelor de violenţă primul secretar de pe atunci Constantin Dăscălescu, care printre altele fusese şi el călcat de hoţi deşi avea un miliţian paznic la poartă la casa de pe actuala stradă Sf. Spiridon*, a recurs la metode radicale: a dispus formarea de patrule mixte formate din 2 soldaţi M.A.I. înarmaţi şi un miliţian, care periau centrul oraşului şi cârciumile umflând scandalagii şi ducându-i la secţia de pe Gamulea unde erau bătuţi bine, tunşi si amendaţi, iar dacă lucrurile se repetau şi aveau cumva şi ghinionul sa apara in rubrica Vieţii Noi intitulată "Cine eşti dumneata tinere galaţean' unde puteai vedea fotografii cu infractori si contravenienţi din oraş, te puteai alege cu desfacerea contractului de muncă si chiar dat afara din oraş. Deficitul de civilizaţie de care suferim acum are originile în perioada "vikingilor" (numiţi si după filmul cu acelaşi nume care a rulat la noi dupa 1960 cu Tony Curtis şi Kirk Douglas). Unii dintre ei s-au potolit la casele lor, alţii au plecat spre alte şantiere comuniste: Canal, Transfăgărăşan, Casa Poporului etc. Alţii au murit în accidente de muncă cu care ai umple un cimitir măricel. Au rămas toponimele: "Bandajatul", "Ultimul leu", "Distrugatorul", "Om bogat, om sărac", "Prinţ şi cerşetor", "Geamuri multe", "Tramvaiul" etc.

* legenda urbană spune ca hoţii după ce au furat de prin casă i-au mâncat liderului local al Partidului Comunist sarmalele din frigider şi au folosit cratiţa drept ţucal.