Dupa iarna care s-a incheiat asta noapte au ramas sechelele: santuri, gauri, cratere, fagase, crapaturi, spărturi, despicături, căscături, fante, fisuri, crevase, ravene, ueduri, torente, lahare, toate pline cu noroi, iar ce nu se vede acum va iesi la iveala peste catva timp: pesteri si grote sapate in loessul patriei, care se razbuna pe cei ce ne conduc (prost). Pe zi ce trece pestera de la "Elice" devine tot mai mare si acum ocup in intregime strada care are deja doua saptamani de cand e blocata. Dupa strada Traian, Basarabiei, si inca o suta de strazi pe care (nu) se lucreaza de doi ani, inca o strada este inpracticabila probabil pentru mai mule luni. In perioada cand era mai verde (la trup), primarul nostru iubit Niciolae, obisnuia sa vina pe jos de la partid, de la Romarta si s-o taie pe langa biserica fortareata spre casa, asa ca portiunea aia de faleza era udata si maturata de doua ori pe zi. Acum ca este "functio laesa", ca sa nu zic altcumva, ca sa nu sune cu notatii sexuale, strada mai are putin si moare. Ca sa ajungi din nou la liman trebuie sa treci pe Prelungirea Traian care n-a fost inca terminata si e vai de mama ei! Asteptam Ecosalul s-o repare ca doar s-au specializat in peticiri!
N.B. Tipperary este un orasel din sudul Irlandei unde au stationat in cazarmi trupele britanice, inainte de razboiul de independenta din 1919, (in urma caruia a aparut Republica Irlanda). Cantecul "It"s a Long Way to Tipperary" a fost folosit de British Army si US-Army drept mars, in primul si al doilea razboi mondial. La noi este folosita expresia in locul bancului cu Bula: "tata mai e mult pana-n America? Taci si inoata!".
Postări
