Galaţi 2013: No man's land

Pe ce se mai aruncă banii publici!?

August 2012

August 2013

Noiembrie 2013

Noiembrie 2013

"Seromgal" n. 1972-d. 2008. + R.I.P.

Serele de castraveţi 

La sere.

Milioane de dolari pe castraveţi gălăţeni.

Cultivarea ciupercilor în seră.

Colectivul de baza al Seromgal SA.

Aici au fost serele de castraveţi.

Serele de flori la pământ.

Plantaţiile de trandafiri de dulceaţă distruse.

Aleele periculoase fără capace de canalizare.

Sortarea legumelor.

La Seromgal mai creşte doar iedera. Din Păcate nu este comestibilă.

Secţia de ambalare marfă. Acum bântuita de stafia capitalismului dunărean.

Un sediu acum inutil, unde ultimul a stins deja lumina...

Garajele şi atelierele auto, sau ce a mai rămas din ele.

Din Seromgal a mai rămas doar un "L". O fi de la "Libertate?".

Fabrica de conserve.

Seromgal: fabrica de conserve. Cartagina de lângă noi.

Seromgal Galaţi: fabrica de conserve.

Seromgal Galaţi: fabrica de conserve.

Seromgal Galaţi: fabrica de conserve.

Seromgal Galaţi: fabrica de conserve.

Terminatori şi demolatori

La 23 de ani de la răsturnarea regimului comunist al lui Ceauşescu toată industria ridicată în anii societăţii socialiste multilateral dezvoltate s-a evaporat. Combinate, fabrici, uzine, complexe zootehnice, IAS-uri, SMT-uri, CUASC-uri, MAT-uri, flote de pescuit oceanic şi flote maritime (şi lista ar putea continua către infinit) au disparut înghiţite de o aşa zisă  privatizare. Spun aşa zisă privatizare, că ceea ce părea în anii ’90 a fi esenţa economiei de piaţă, la noi în România a fost o caricatură a procesului de trecere a capitalului de la stat la privat. Prin manevre financiare acoperite de clasa politică, avuţia naţională obţinută prin sacrificii ale întregului popor în anii ’80, a trecut în mâinile câtorva mii de băieţi deştepţi. Cum a fost posibil? Simplu, prin corupţie tolerată de autorităţile statului. Cel mai simplu mecanism cunoscut era căpuşarea. Căpuşarea se poate face prin mai multe metode: cumpărare de firma privată de produse ieftine, eventual fără să le plătească, sau vânzare de servicii, sau echipamente scumpe. Să luam de exemplu cazul Sidex.

Firmele particulare cumpărau la un preţ preferenţial tabla de la Sidex, fără să plătească şi vindea tabla în profit. Deşi datoare către combinat, situaţie în care ar fi trebuit să fie trimise la plimbare când veneau cu noi cereri de tablă, aceleaşi firme aveau prioritate faţă de firmele de stat, sau faţă de cei care nu dădeau şpagă pentru semnătura de pe repartiţie. Ori pentru a produce tabla, combinatul se împrumuta la banci în loc să-şi recupereze datoriile de la clienţi. În acest mod Sidex a ajuns în câţiva ani după revolutie să acumuleze datorii enorme către bănci şi catre bugetul de stat. În mod similar cu tabla se petreceau la combinat şi afacerile cu alte produse metalice, sau chimice, în special cele cu benzen. Utilizat ca materie primă pentru diverse produse chimice de către combinatele de profil din Moldova, benzenul putea fi introdus şi în procesul de rafinare al petrolului şi transformat cu uşurinţă în benzină. Ori băieţii deştepţi asta şi făceau, luau benzen de la Sidex, îl transformau în combustibil, obţinând un profit considerabil, dar ruinând în acelaşi timp şi industria chimică rămasă fără materie prima (de exemplu Carom Oneşti care fabrica cauciuc sintetic). Liberalii gălăţeni au fost printre primii care au intrat în morişca asta, firma lui Sandu Traian Galtour şi cea a senatorului Paul Păcuraru Eurocom SRL fiind în topul celor care au cumpărat benzen en gros.

O altă modalitate de a căpuşa combinatul a fost aceea de a-i vinde produse şi servicii scumpe şi adesea inutile. Nu includ aici serviciile turistice oferite muncitorilor din combinat prin firma Galtour a dlui. Sandu Traian care l-au îmbogăţit peste noapte pe fruntaşul liberal, punându-l chiar în situaţia ingrată de a fi nevoit să cumpere patrimoniul ONT Galaţi format din Hotel Galaţi şi Hotel Dunărea plus spaţiile comerciale ale agenţiei de turism. Dar pot să vă dau exemplu altui cârciumar din oraş, care a efectuat  deratizari de sute de milioane la Sidex. Ori toată lumea recunoaşte importanţa combaterii rozătoarelor în industria metalurgica în special în siderurgie, unde contaminarea oţelului cu reziduuri provenite de la rozătoare poate deveni un subiect de sănătate publică!

Am dat câteva exemple. Deşi unele din ele au fost anchetate de Poliţia economică, Garda financiară etc.  tot politicienii au pus batista pe ţambalul justiţiei şi pupat toţi Piata Endependenţi.

Chiar şi marea vrăjeală a privatizării Sidex prin vânzarea pachetului majoritar de acţiuni pentru 54 de milioane de dolari către LNM Mittal Steel, obţinută de magnatul indian prin trafic de influenţă şi corupţie la nivel înalt (125000$ pentru campania electorală a lui Tony Blair care a intervenit pe lângă Adrian Năstase) nu a fost niciodată anchetată serios de nimeni în România şi nici n-o să fie vreodată.

Sidex putem însă să spunem că a fost un caz norocos. Încă mai respiră, greu, dar mai suflă. Alte firme importante din Galaţi au dispărut în ceea ce am numit cartaginizare, adică s-au vândut pentru a deveni profitabile, la scurt timp s-au închis, salariaţii au fost disponibilizaţi, materia primă, maşinile, utilajele au fost prăduite, adesea la fier vechi, clădirile demolate pentru a face loc la diverse alte inginerii financiare: marketuri, sedii de firme, complexe imobiliare, sau pur si simplu au foat demolate fără să se mai construiasca nimic, (cazul Apollo).

Un exemplu grăitor este cel al firmei Mehid S.A. (fosta IMH, Intreprinderea de Utilaje Mecano-Hidraulice) cunoscută în toată ţara pentru faptul că aici s-au construit pentru prima dată castelele de apă metalice ale căror sfere se mai văd şi astăzi încă profilate pe cer prin satele şi câmpurile patriei. Cumpărată de miliardarul de carton Corneliu Mangalea, un veşnic candidat la primaria Galaţiului, Mehid S.A. a fost închisă după 2 ani de privatizare de succes, muncitorii trimişi în şomaj (adică plătiţi din taxele luate de la mine şi de la tine), sculele şi maşinăriile vândute, clădirile ipotecate la bănci şi this is the end!

Bandele de ţigani demolatori din cartier au desăvârşit restul: au furat fierul vechi, au ars pe foc tâmplăria, iar acum vând căramizile din halele distruse, bucată cu bucată. Din Mehid vor rămâne doar terenurile însumând 35000 metri pătraţi, numai bune de un mol şi câteva blocuri la concurenţă cu vecinul ei de vis-a-vis, fosta I.S.C.L. (Intreprinderea de Sârmă, Cuie şi Lanţuri) devenită acum un bloc pompos numit Italian Residence.

La vânzare relicvele Mehid SA.

Circuitul bunurilor în societatea românească:
de la stat la terminator şi apoi la demolator

Noul Galaţi e tot ăla vechi

Ce poate fi mai frumos într-o dimineaţă superbă de primăvară când eşti la plimbare pe faleza Dunării de la Galaţi cu câinele, (cazul meu), sau cu copiii, (cazul altora), sau pur şi simplu la alergat (cazul soţiei), sau la o mişcare în aer liber? Puţine lucruri la noi în târg. Nu ai la dispoziţie alte locuri de promenadă, Parcul Rizer şi Grădina Publică care au costat milioane de euro încă nu sunt accesibile, Parcul Libertăţii care a costat şi el cam tot pe atâta este parţial devastat şi inaccesibil, iar Parcul Carol mai are un pic şi dispare sub asediul samsarilor imobiliari şi al indiferenţei autorităţilor. Pădurea Gârboavele? Poate, dacă vreţi să vă alegeţi cu o căpuşă, sau cu o urticarie numită elegant fitofotodermatoză de la plantele crescute aiurea acolo. Sau cu o tăietură în talpă, de la numeroasele cioburi provenite de la sticlele sparte de petrecăreţi, că tot nu se găseşte vaccin antitetanic.
Aşadar să ne întoarcem la Faleza Dunării. Facem abstracţie de movilele de coji de seminţe şi de mitocanii care parchează maşinile pe iarbă.

Facem abstractie de bancuţele rustice din lemn aruncate din parcul de câini de nişte derbedei în Dunăre, doar ca să-şi umfle muşchii, că n-au găsit nici-un poliţist comunitar. 

Sau de veşnica maşină a salubrităţii care ne parfumează şi ne afumează zilnic în trecerea ei victorioasă de la o crâşma de pe faleza la alta.

Aşadar dacă vrei să te relaxezi pe faleza Dunarii de la Galaţi trebuie să treci peste multe. Inclusiv peste avion. De fapt avionul este cel care trece peste tine, aşa razant la câţiva zeci de metri, să sperie copiii şi câinii. Dar nu numai că trece, avionul mai şi stropeşte. Nu ştim cu ce, în orice caz este ceva ce miroase disgraţios. Nu ştim de ce, că dacă pulverizezi cu insecticide din avion ai şansa să arunci banii contribuabililor pe fereastră. Un oraş, un parc, o stradă nu este un câmp unde un tratament aerian să aibă succes. Nici-un ţânţar nu va fi atât de tâmpit să-şi petreacă ziua pe suprafaţa superioară a frunzelor la plajă, pentru a fi atins de zeama împroşcată din avion. Oricum efectul este nul, adică zero. Verificat pe pielea mea, dată din belşug cu repelente, unde stau mărturie acţiunile criminale ale tânţarilor gălăţeni.
Şi atunci pentru ce mai stropim? Numai pentru imagine? Pentru psihologia omului neavizat care se bucura când vede că face primăria ceva şi pentru el? Face şi primăria actuală, cea nouă, (sau poate numai primarul e nou într-o primărie veche) ce făceau şi Durbacă şi Niciolae pe vremea lor: mutau banii din bugetul local în buzunarele  acestor băieţi minunaţi cu maşinile lor zburatoare ca să ne stropească cu apă ca la Bobotează şi să-si poată cumpăra aeroportul de sub ei pentru a-l prădui pentru imobiliare. 

Din ciclul "munca la români".

Românii de la Pallegrini SRL la "muncă"

Nu scriem degeaba!

Câteodata nu scriem degeaba: 
http://www.viata-libera.ro/politica-administratie/41285-galati-viata-libera-politic-administratie-statia-de-taxi-de-la-spitalul-judetean-a-fost-desfiintata

Ce se mai fură prin oraş

Balustrada scărilor de pe faleză tăiată de hoţii de fier vechi.

Cât de flămând să fii să vii noaptea să tai ţeava de la balustrada scărilor care leagă faleza inferioară de cea superioară? 
Pentru că presupun că ziua totuşi te mai vede cineva, nu poliţia, nu gardienii, nu adepiştii, că aceste categorii sunt rara avis pe faleza Dunării de la Galaţi, dar trecători se găsesc destui până seara târziu. Ori după tăietură, altfel ordonată şi precisă, în absenţa unei surse cu curent electric care să alimenteze un flex, cred că s-a executat manual cu un clasic bomfaier. Ori asta cere timp şi face zgomot, deci probabil hoţul a acţionat în siguranţă, având mult timp la dispoziţie. Sub somnul dulce al autorităţilor, somn plătit din bani publici.
Dacă despre balustradă bănuisc că s-a furat noaptea, despre gardul de la părculeţul de câini ştiu din sursă sigură că s-a furat ziua. Au venit doi muncitori îmbrăcaţi cu salopete şi au scos stâlpii din gard.
A doua zi tot ei au rulat stâlpii cu tot cu plasă, i-au încărcat într-un camion şi duşi au fost. Proprietarii de câini au crezut că parcul se reabilitează, la doar un an după ce viceprimarul Bicicletă băgase 3400 de lei numai în materiale. La mai bine de 3 luni de la demontarea elementelor din parc, locul arată mai viran ca niciodată şi nu sunt semne că se va mai monta împrejmuirea la loc. 

Întrebat un salariat de la ADP când se montează gardul la loc, a răspuns simplu: 
-Care gard?
-Ăla de la parcul de căţei!
-Nu ştiu domle', când o zice şefii!
-Da' cu ăla dinainte ce s-a întâmplat?
-L-o furat boschetarii!
Aşa că stăm cu ochii pe băncuţele rustice din trunchiuri de copac, să vedem când dispar şi ele.
Întâmplarea asta îmi aduce aminte de o fază petrecută la mine în scara blocului acum vreo 5-6 ani. Într-o dimineaţă au venit mai mulţi muncitori de la Apaterm cu o maşină, au demontat caloriferul uriaş din fontă de pe holul de la intrare şi l-au urcat în camion să-l repare la atelier. Au pus elegant dopuri la ţevile de intrare şi ieşire din calorifer şi duşi au fost. După vreo 2-3 săptămâni, şeful nostru de scară s-a dus la punctul termic din cartier şi a întrebat de calorifer. I s-a răspuns simplu:
- Care calorifer?

Furturi şi grădiniţe (periculoase).

Furturi de capace de canalizare în faţa Gradiniţei nr. 10, "Tom si Jerry" din Galaţi.

Că se fură în Galaţi ştim de mult, probabil atât de demult că nici nu mai băgăm de seamă, asaltaţi de problemele zilnice ale existenţei. Ni s-a furat revoluţia, ni s-au furat voturile şi încă nu o singură dată, ni s-a furat vasul Libertatea, ni s-au furat fabricile şi uzinele, parcurile, cu mâna statuilor cu tot. Ni s-a furat viitorul copiilor într-o ţară civilizată, ni s-a furat democraţia şi chiar speranţa, dar fraieri cum suntem am ajuns să nici să nu ne mai dăm seama, de câte lucruri, aspiraţii, sau idei dispar mereu din jurul nostru. 
Cum dracu' să mai observi lipsa unor capace de canalizare în faţa unei grădiniţe din Galaţi, când zilele trecute am citit că nu mai există baza de producţie a IACMRSG?
Mă gândesc cu teamă că deşi capacele lipsesc de mai bine de o lună, nimeni nu s-a sinchisit să le caute, să le pună la loc, sau să le înlocuiască. În câteva zile vacanţa de primăvară se termină şi copilaşii din cartier se vor îngrămădi din nou într-un apartament de bloc transformat în grădiniţă de copiii pe vremea lui Ceauşescu!
După 23 de ani autorităţile publice locale gălăţene n-au fost în stare să rezolve o astfel de problemă şi în anul de graţie 2013, mai functionează în municipiu 8 (OPT) grădiniţe fără autorizaţie sanitară de funcţionare înghesuite în cămăruţe de bloc!
O nulitate de primar pe care gălăţenii l-au ales pentru 3 (TREI) mandate, a cheltuit miliarde pentru un cartier construit în alt judeţ şi a pompat sute de milioane de euro în buzunarele asfaltacilor locali ai P.S.D. şi ale firmelor de partid, pe proiecte megalomane gen: Parcul Rizer, Grădina Publică, Port de ambacraţiuni, Centru turistic pentru tineret, Centru Medical Casa Noastră, Evaluarea si gestionarea zgomotului ambiental, piste pentru biciclete, locuri de joacă, dezinsecţie din avioane etc. etc.  
Da' grădiniţe? La ce ne trebuie grădiniţe? Poate fostul primar, pe care Dumnezeu nu l-a binecuvântat cu copii, a crezut că mai importantă este clinica Sana Vita, a lui madame Palade, pentru sănătatea lui viitoare, decât o grădiniţă, dar actualul primar?
Acu' acu' face anu' şi n-a mişcat un deget cu excepţia vopsirii în alb+roşu a bordurilor de pe străzile principale şi a unui site de propagandă ieftină a primăriei pe Facebook.

Parcare pentru bolnavi nu pentru taximetre!

În fiecare zi, în parcarea de la Spitalul Judeţean Galaţi este o dezordine de nedescris. De la construirea Unităţii de Primire Urgenţe, taman în mijlocul parcării Policlinicii judeţene, nu mai ai unde să parchezi încă de la primele ore ale dimineţii. Mai bine de jumătate din suprafaţa parcării este ocupată de taximetre, aproape în numar dublu decât sunt aprobate de primărie şi afişat printr-o tablă atârnată de unul din stâlpii din parcare. Restul de 7-8 locuri rămase sunt împărţite cu chiu cu vai de salariaţii policlinicii, de firmele furnizoare de servicii pentru unitatea sanitară, sau de reprezentanţii medicali. Pentru bolnavi se poate face cu mare greutate şi prin manevre riscante, câte un loc, ocolind taxiurile, ambulantele şi restul maşinilor, claxonând, înjurând şi enervându-te pe tine şi pe alţii.

Oare nu pricepe nimeni că spitalul are peste 1200 de paturi, la care familiile şi prietenii trebuie să vină în vizită nu doar de dragul celor bolnavi, ci să le şi aducă strictul necesar, începând cu medicamentele şi terminând cu mâncarea?

Oare nimeni din administraţia locală actuală, nu realizează că dacă alţii din administraţia trecută au fost tâmpiţi şi au aprobat amplasarea în zonă a Unităţii de Primire, (cum au aprobat şi amplasarea băncilor fără parcări, cum au aprobat şi închirierea parcării de la Trecere Bac, etc.), situaţia nu mai poate persista şi trebuie de urgenţă rezolvată?

Oare interesele celor care deţin firme de taximetre în oraş sunt mai mari decât interesele miilor de bolnavi şi de aparţinători care se prezinta la Spitalul Judeţean?

Oare interesele proprietarilor de chioşcuri sunt mai presus de nevoia imperioasă de a termina cu viermuiala din staţia bus a Spitalului Judeţean?

Faceţi un efort de imaginaţie şi gândiţi-vă cum arată la ora când pleacă elevii la şcoală dimineaţa, zona în cauză: coloane de autobuze oprite în staţie blochează o bandă pe sens, zeci de microbuze se insinuează în trafic oprind care pe unde apucă, o coada până la Neacşu de maşini care nu pot progresa pe o singură bandă, colcăiala taxiurilor din parcare. Adăugaţi la asta 2-3 ambulanţe care vin la UPU, maşinile care au treabă la administraţia spitalului, sau la medicina legală, cele ale medicilor din policlinică, sau din dispensarele de medicină de familie si veţi avea în faţă imaginea unui balamuc, tolerat de poliţia rutieră, asumat de poliţia comunitară şi ignorat de autorităţile locale în frunte cu primarul. Probabil, ca şi fostul edil al oraşului foloseşte intrarea principală când are treabă la spital. Cu grija însă să nu calce cumva vreunul din câinii spitalului, protejaţii preşedintelui Consiliului Judeţean Galaţi.

Aşa ne trebuie, administrăm oraşul cu un fotbalist şi judeţul cu un anestezist, lucru care se vede si se simte pe zi ce trece.

Oraşul în care nu se întâmplă nimic nici după 2 ani.

Nimic nou pe frontul de est.

Oase de animale aruncate în râpa lui Tuluc 2013

Cu tam-tam, surle şi trâmbiţe, "breaking news" etc. presa gălăţeană şi cea naţională a explodat isteric acum câteva zile, pe tema resturilor de animale găsite la râpa lui Tuluc, din Galaţi, care pot fi legate de scandalul recent din Europa, referitor la carnea de cal. Poliţia, veterinarii, gărzile de mediu, sanepidiştii, protecţia consumatorilor şi toate celelalte servicii publice descentralizate, sau municipale, au dat năvală, grămadă şi şi-au dat cu presupusu’, promiţând măsuri severe, chiar extreme, intervenţii operative, investigaţii ample, cercetări minutioase şi laborioase şi chiar studii de impact asupra pânzei de apă freatică şi asupra stării de sănătate a populaţiei.

Ceva cotidian, banal chiar, cunoscut de toată lumea din oraş care are, cât de cât, legatură cu mediul sau cu igiena, a devenit peste noapte o noutate pentru distinşii noştri funcţionari publici, cocoţaţi de partidele politice în fotoliile de directori ai intituţiilor care ar trebui să ne ocrotească şi să ne păzească mediul si sănătatea. Abia acum află şi presa galăţeană că în târgul Galaţiului sunt abatoare clandestine unde se taie: vite, oi, cai şi porci, care poposesc pe galantarele din pieţele oraşului şi în „specialităţile de artă culinară locală”, servite populaţiei gata preparate la chermezele municipale colective, fie că se cheamă ele „Zilele Galaţiului”, „Festivalul Scrumbiei” sau „Târgul de toamnă”.

Abia acum dau cu nasul în putoarea osemintelor de animale oficialităţile oraşului şi serviciile de salubritate, de parcă fenomenul ar fi inceput de ieri, nu de peste un deceniu.

Că suprevegherea „siguranţei alimentului” de către veterinari este o prostie, am spus-o de multe ori, inclusiv şefilor administraţiei locale, dar şi reprezentantilor Ministerului Sănătătii. Le-am şi spus-o, le-am şi scris-o, dar când te cheamă „Alicică”, ai mai multa trecere pe lânga Năstase, decât „Mengelică”, aşa că au lăsat ca de sănătatea umană, să se ocupe cei care nu erau în stare să se ocupe nici de cea animală.

Şi avem ce avem şi ce vom mai avea încă, într-un domeniu în care brambureala este atât de mare, încât nu i se vede capătul. Sutele de cranii de animale din groapa lui Tuluc n-au crotalii, deci ori n-au trecut in viaţa lor pe la vreun veterinar, ori fac parte din milioanele de animale „dispărute” de pe teritoriul naţional în ultimul deceniu, cu crotalii cu tot. Mafii întregi de măcelari clandestini de la Pechea, Corob, Cudalbi sau Matca, taie în continuare anual mii de animale în dosul gardului, sau al privăţii, fară să se sinchiseasca că i-ar putea deranja cineva, sau opri din afaceri: ce „organele” nu mănâncă şi ele?

Cât de proşti sunt unii, care ne cred pe noi proşti şi ne intoxică cu „senzaţionale” pot demonstra cu documente: am în faţă lucrarea: „The specificity of risc management in the urban settlements highly industrialized from Romania, Galaţi national developement pole, case study” a unor cercetători de la Universitatea din Bucureşti, publicata în 2010. În pagina 114 autorii scriu despre riscul aruncării deşeurilor animale la groapa de lângă Brateş şi mai pun şi o fotografie din 2009.

Cum textul este scris în engleză, cred că de la comunicarea lucrării şi până acum a aflat toată Europa cât de grozavi suntem noi cei din „Vechiul şi Noul Galaţi”.

Mai puţin presa din Galaţi şi de loc oficialii şi municipalii, care dorm în fotoliile de aleşi sau de numiţi. Oricum pe frontul de est, nimic nou.

Oase de animale aruncate în râpa lui Tuluc 2009.