Dorelia ţară scumpă a mea

Stăm 10 minute la un semafor pe marginea unui drum european fiindcă "se lucrează". De fapt lucrează numai semaforul, căci muncitorii stau adunaţi ciorchine la bancuri.
Pe străzile din municipiu lucrătorii salubrităţii adună gunoiul măturat în mici movile şi trec mai departe, vor veni alţii cu maşina să-l încarce. Între timp vântul împrăştie gunoiul la loc, sau concetăţenii noştri îşi aduc şi ei aportul aruncând ce le prisoseşte prin buzunare sau prin curţi.

La o groapă ivită în asfalt lucrează un muncitor şi alţi 5 se uită la el şi-şi dau cu părerea. La fel la o avarie la proaspăt înlocuita reţea de apă. Un muncitor nivelează a stradă care e în lucru de 2-3 ani şi alţi 2 stau şi râd pe seama lui. 

Unde o să ajungem? Probabil vom schimba numele ţării în Dorelia după Dorel, personajul unor clipuri publicitare pentru un vinars (era să zic coniac) ieftin, numa' bun de băut în timpul programului.
Cum Doamne iartă-mă să nu ajungem la faliment ca naţiune cu o clasă politică ca a noastră în care stânga s-a unit cu dreapta ca să formeze o uniune "Social-Liberală" şi cu un electorat format din pensionari amăgiţi, muncitori nemuncitori, intelectuali blazaţi şi bugetari promovaţi pe criterii politice? Sau cu un preşedinte care se spală pe mâini ca Pilat din Pont, după ce guvernul ne-a pus să cărăm crucea reducerilor de salariu pe Golgota TVA?
În ce fel de ţară trăim? La o viaţă de om de la Revoluţie mai sunt mame care nu ştiu cine le-a ucis copiii în 16-22 şi după şi securişti şi activişti de partid care-şi consumă liniştiţi, bine mersi, pensia cu 3-4 zerouri. În ce ţară trăim? În Dorelia, ţară scumpă a mea, nu pe ritm javanez, ci pe ritm de manele, cu unduiri de cadână care-a făcut Stambulu', cărând geamantane cu blugi de contrabandă, după modelul prezidenţial, recunoscut şi deci pe jumătate iertat, ca orice păcat.

Dispare istoria oraşului Galaţi

Agenţia Loyddin Galaţi la începutul secolului XX

Nu ştiu cât este de legal sau nu, să demolezi o clădire veche dintr-un oraş nou. Poate că este legal. Ştiu însă că nu e moral ca într-un oraş cu un centru distrus de bombardamentele aliate şi făcut praf de buldozerele comuniste să nu rămână în picioare nici măcar o urma din istoria lui centenară de târg, port şi cetate. 
Strada Portului aşa cum arăta ea în copilaria mea şi cum apare în fotografiile de epocă, va ramâne numai acolo: în memoria locuitorilor cât vor mai trăi şi în imaginile de pe cărţile poştale îngălbenite de ani. Cărţi poştale care nu pot să-ţi spună nimic despre negustorii de cereale de la "Bursă", care veneau să servească o mastică la "Zahana", sau despre pescarii de pe "Vale" care veneau la o ţuică la "Marinarul". Tânăr fiind am intrat cu un amic în celebra cârciumă de pe strada Portului şi am cerut amândoi câte o halbă. Barmanul uitându-se chiorâş la noi ne-a trântit pe tejghea doua halbe goale şi a început să toarne rom în ele, că la "Marinarul" romul se bea cu halba de bere! Cine mai auzise să ceri bere?
S-au demolat toate pentru construcţia de blocuri comuniste: şi "Zahanua" şi "Marinarul" şi casele lui "Haş Ştefan". Au mai rămas încă în picioare fostul dispensar al marinarilor de lângă AFDJ, Pescariile Statului şi magaziile firmei Loyd, în care au fost incartiruiţi după război grănicerii. Astăzi clădirea Loyd este demolată pentru a face loc cine ştie cărei firme. Probabil că aşa au decis cei care au dat autorizaţie de demolare şi de construcţie: "nu mai avem nevoie de gunoiul ăla de clădire", cum nu mai avem nevoie de clădirile de negustori rămase încă în picioare pe strada Bălcescu sau pe Traian, sau de restaurantul Universităţii de pe Gamulea. Hai sa le dăm jos şi să facem un butic, sau un centru de afaceri că se caută. Sau poate o primarie ca tot n-avem.
Am văzut în port la Hamburg cum municipalitatea a făcut din Fishmarkt o atracţie turistică deosebită a oraşului, deşi clădirea nu e cu mult mai presus decât cea a "Pescogal-ului", sau cum caselor vechi li se păstrează numai faţada, iar interiorul este complet refăcut cu materiale moderne. Hamburg a fost mai bombardat în al doilea război mondial decât Galaţiul, dar n-a avut terminatori comunişti şi nici 13 arhitecţi şefi în 20 de ani de democraţie originală.

Demolarea magaziilor Loyd de pe strada Portului din Galaţi.

Azi în Timişoara.

Timişoara 2011

Stau la un semafor în Timişoara, undeva la intrarea dinspre Lugoj. Un individ parcase autovehiculul într-o zona de lucrări de pe carosament şi îngusta circulaţia maşinilor. Un echipaj de la "Comunitară" a venit, a fotografiat maşina, i-a scris frumos un proces verbal şi apoi i-a lipit un abţibild pe parbriz cu explicaţia semnului de "Oprire interzisa" să-l sature de asemenea talente.
Poate vin şi la noi, că avem şi noi nevoie să faca cineva ordine în târg. Sau mai bine poate vine primarul lor, domnul Ciuhandru, în locul lui Moş Teacă al nostru, că poate astfel vom avea şi noi ce au timişorenii: 6 (ŞASE) malluri, autostradă finanţată de nemţi pâna la Arad, (de 5 ori mai ieftină pe km decât Bechtel), piaţă de gros, ştranduri de nivel european, semaforizare inteligentă, aeroport, parcuri cu flori, iluminat stradal, străzi spălate, terase elegante pe Bega, restaurante adevărate "Taverna sârbului", "Pizza Hut", Shushi bar etc.
O să ziceţi: "Da' echipă de fotbal?" Se mai întamplă şi minuni, dar de obicei ţin 3 zile.

Galaţi 2011.

Munca la români; la românii de la ECOSAL

Doamnele de la Ecosal rasturnând gunoiul măturat pe strada Poşta Veche.

Când am văzut zilele trecute două salariate de-ale firmei ECOSAL Galaţi pe strada copilăriei mele, am crezut că se întâmplă o minune! M-am gândit imediat că poate domnul primar Nicolae care n-a făcut nici-o lae într-o  duzină de ani de când este edil şef, s-a hotărât să mai candideze o dată, ca să poată săracu' să ne asfalteze şi trotuarele într-un mandat, că strada a reparat-o în 2 (DOUĂ) mandate!! Sau că distinsul meu coleg de breaslă, doctorul Ciumacenco, intrat cu de-a sila în politică şi aproape îmbrâncit de PSD în lupta pentru primărie, în dorinţa de a mai recupera ceva-ceva din procentele pe care i l-a păpat Marius Stan, prin cucerirea titlului de campioană pentru "Oţelu'", s-a hotarât să câştige electoratul de babe din mahalaua "Pocitei Vechi" măturându-le strada. Că martor mi-e Dumnezeu: strada mea n-a fost măturată niciodată de măturatorii de la salubritate, ci numai de locuitorii ei şi asta în ultimii 50 de ani!
Din păcate bucuria mi-a fost de scurtă durată: cele două doamne nu adunau gunoiul de pe Poşta Veche ci îl vărsau pe stradă pe cel adunat de pe strada Tecuci.
Cum zeci de ani noi locuitorii de pe strada respectivă ne-am luptat pentru desfiinţarea depozitului stradal de gunoi, care se acumula exact în punctul respectiv unde distinsele doamne de la Ecosal şi-au deversat pubelele,  am solicitat precizări şi ni s-a comunicat sec că "va veni maşina să-l ridice".
Că nu s-a întamplat aşa o dovedesc imaginile următoare luate a doua zi, în acelaşi loc, în care deja se constituiau germenii unui depozit nou de gunoaie.

Aşa a apărut un nou depozit.

Nu iese fum fără foc.

Ori se închide ori le-a tăiat gazul!

În aşteptarea alegerilor din 2012

Asa arata colectarea gunoiului la Galati

M-am întrebat de multe ori de ce la noi în oraş nu se colectează selectiv deşeurile, ca în alte localităţi din ţară. Am văzut de Paşte în zona Timişoara că şi în unele comune mai mici sistemul de colectare separată a deşeurilor a fost implementat. Nu mai vorbesc de oraşe mai mari, unde acest sistem este implementat de ani de zile (Piatra Neamt, Tg. Mures, Cluj, Deva, Timişoara, Sibiu etc.)

M-am întrebat adesea noi ce aşteptăm? Primăria nu are nevoie de venituri? Primăria nu vrea un oraş mai curat? Primăria n-a auzit de normele europene, de protecţia mediului, de recuperare, regenerare etc.? Probabil că nu. Gaşca anchilozată de consilieri locali vârâţi în tot felul de mişmaşuri şi aparatcikii din primărie nu sunt interesaţi decât să le fie lor bine şi dacă s-ar putea să mai ramână încă un mandat pe poziţii în jurul lui Moş Niciolae, ca un stol de găini în jurul cocoşului căţarat pe grămada de bălegar şi care le azvârle la fiecare câte-o râmă, din ce scurmă pentru el prin rahat.

Cum în drumul meu victorios către slujba de bugetar pe care cu onoare o reprezint trec frecvent „pe drumul de centura ce duce la Vaslui”, n-am putut să nu remarc apariţia încă de anul trecut a unei amenajări plină cu containere pentru colectarea materialelor reciclabile de culori şi mărimi diferite, în imediata apropiere a talciocului. Am tot sperat să le văd şi-n târg, motive pentru care n-am aruncat încă la gunoiul patriei maculatura, pe care din reflexe parţial uitate de pionier, o adun din cutia poştala în fiecare zi şi nici borcanele goale de murături, complet inutile acum în era hipo, hiper, super, marketurilor.

Din păcate fraţi gălăţeni n-o să vedem pe straβe nici anul ăsta decât containerele împuţite din tablă ruginită ale firmei Ecosal, „din motive obiective de întârziere în desfăşurarea programului pe deşeuri ISPA, startul la recuperare se va da anul viitor”.

Păi e normal, avem an electoral, vor fi alegeri, vor trebui tăiate panglici, ţinute discursuri sforăitoare despre protecţia mediului (în timp de mii de copaci vor fi tocaţi pentru afişe electorale), cei doi viceprimari unul roşu şi altul galben (PSD & PNL) îşi vor da coate să apuce cât mai repede căramida cu care să se bată în piept pentru meritele de a implementa un lucru care funcţionează de ani de zile la Moşniţa Nouă în judeţul Timiş.

Dom’ primar, dom’vice, aţi auzit bre de Moşniţa Nouă? Da’ de Chevereşu Mare? De Zimandu Nou? Zorlescu Mare? Grebenişul de Câmpie? Toate adună bre deşeurile în containere separate, fiindcă au primarii de acolo sânge în instalaţie nu bragă cum aveţi voi!

Cred sincer că reciclarea deşeurilor în Galaţi ar trebui să înceapă cu deşeurile din politica locală: Mitică Niciolae, Mir-cea Cri-st(e)a, Ion Ionescu de la Brazi(lia), Neica Nica, Eugen Kebab, Eugen Duru ş.a.

Q.E.R.D.

6 mai 2011

Cave canem!

Q.E.D.

5 mai 2011

Plimbare fără rost

Văd zilnic în plimbările mele pe faleză trecând adesea tot felul de maşini în sus şi în jos, unele cu treaba, altele nu. Am umplut paginile unui blog cu fotografii de şmecheri pentru care restricţia de circulaţie de pe faleza inferioara nu este valabilă, de m-am plictisit până la urmă şi eu.

Uneori trece o maşină de la primărie, cel mai adesea în viteză. Alteori  autovehiculele poliţiei trec ca şi cum ar avea treburi importante, „misiuni” etc., chiar daca maşina este de la poliţia de frontieră, de la circulaţie, poliţie locală sau jandarmerie.

Dar cel mai mult mă deranjează autoutilitarele RWE. 

Murdare, poluante, împuţite, trec în viteza pe faleza inferioară făra să ţină cont că ai ieşit la plimbare cu un copil, sau cu un câine, ca în cazul meu, că esti pe role cu căşti la urechi şi muzică data tare, sau că pur si simplu te plimbi ca un pensionar ieşit la aer curat. 

Ne stropesc cu apa din făgaşele făcute tot de ei pe tranşeele ISPA, ne aruncă praf în ochi gonind ca nebunii, iar fumul motoarelor ne strica plimbarea şi ieşirea în natură. Poate că alte ore de circulat pe faleză ar fi mai potrivite.

P.S. N-aş fi ridicat din nou problema maşinilor RWE dacă în deplasarea lor pe faleza aş fi văzut vreo logică, dar uneori se duc pentru a se întoarce, sau pur şi simplu se plimbă. Drept dovadă stau movilele de gunoi neridicate de o săptămână pe care le fotografiez zi de zi, acolo unde coboară primarul la mult trâmbiţata plimbare pe faleză.

1 Mai 2011

4 Mai 2011

În atenţia Gărzii de Mediu: Cei ce ne otrăvesc aerul.

Trec zilnic pe lângă un afişaj electronic multicolor amplasat de Agentia de Mediu în faţa Casei de Cultură a Sindicatelor, acolo unde cândva era o biserică pe care comuniştii au demolat-o numai ca era construită de legionari. Pe panoul cu luminiţe multicolore citesc zilnic cuvântul "excelent" ca fiind calificativul acordat pentru aerul din municipiu în diverse zone unde este analizata şi măsurată calitatea aerului.
N-avem praf, n-avem gaze de eşapament, nu ne parfumează Ecosal-ul si nu ne asfixiază SIDEX-ul. Respiram un aer excelent ca de Alpi, putem chiar să ne apucam să creştem vaci mov milkuite pe Faleza Dunării fiindcă tot nu s-a tăiat iarba. Şi oi în cimitire, în loc de câinii comunitari, care au plecat o dată cu ţiganii care faceau grătar, altfel nu-mi explic de ce sunt aşa de mulţi pe străzi. Şi cai în grădina publică, că doar am mai avut, inclusiv pe strada Brăilei, iar după Paştele Blajinilor urmează Paştele Cailor. Să vezi atunci ce aglomeraţie de turişti pe capul nostru de n-o sa mai avem unde-i caza şi-o să-i trimitem la "Maison de Retraite" de la Zătun şi Vlădeşti, sau poate la Nelu Borcea de la Pibunni să-i facă concurenţă neloială lui Ciumacenco senior. 
Un fel de "Galatzi Land of Choice", de-o să vină străinii cu sticle goale să le umple cu aer de Galatzi să le golească în burgurile lor obosite şi poluate.
Acu, ori Agenţia de Mediu ne minte ca pe vremea lui Dediu, care-i băgase primarului Niciolae cimitirele în spaţiile verzi, ori tabella respectiva s-a stricat de la ploile acide şi de la aerul poluat şi spune minciunele, ca premierul Boc la întâlnirile cu  domnul Jeffrey Franks de la FMI.

O plimare prin oraş al Agenţiei şi a Gărzii de Mediu ar face poate ordine într-un oraş unde şoferi iresponsabili din firme cu patroni iresponsabili vă otrăvesc zilnic copiii, părinţii şi bunicii cu gazele de eşapament. Înainte de a se bucura de efectele spectaculoase ale Zyclon B asupra uciderii în masă a evreilor, naziştii din lagarele de concentrare utilizau gaze de eşapament de la camioane, probabil cu motoare mai bune decât gunoiul pe care l-am fotografiat zilele astea pe Faleza Superioară.

Oraş periculos.

Trei capace de canalizare furate pe str. Vultur

Că trăim într-un oraş periculos v-o spun de mai mult timp şi că nu se încearcă măcar timid, ca în unele aspecte să fim mai protejaţi, ştiţi singuri. Dar că administraţia locală risipeşte banul public în continuare de parcă ar fi căzut din cer, poate că numai bănuiţi.
Am scris despre "miliţieni culcaţi" montaţi (pe bani publici), distruşi cu ocazia dezăpezirii (pe bani publici), demontaţi (pe bani publici), iar acum pe faleza montaţi alţii noi (tot pe pe bani publici).
V-am aratat recent că pe strada Vultur (Melchisedec Ştefanescu) hoţii de fier vechi au prăduit capacele de canalizare. După câteva săptămâni în care am făcut slalom printre gropi, S.C. Apă-Canal le-a înlocuit, dar astăzi erau furate din nou, iar în plus lipseau şi toate capacele din intersecţia Vultur cu strada Traian. Oare atunci când le-au montat cei de la Apă Canal nu ştiau că dacă nu le vor asigura în vreun fel vor fi iar furate? Sau cumva furnizorul este o firma trandafirie de partid şi atunci "las' să fure că avem de unde cumpăra!"
Şi apoi avem nevoie de FBI, de CIA, sau de Mosad să punem mâna pe hoţii a peste 1000 de capace de canalizare? Ce face Poliţia din Galaţi? Nu aia locală, care doarme în front ca gâsca pe apă, ci aia a Ministerului de Interne, plătită tot din banul public! Nu se pot face razii la firmele prospere de comercializare a fierului vechi, nu se pot afla informaţii despre hoţi de la "ciripitori", nu se pot utiliza: pânde, capcane, camere video, sau orice alta metodă de a pune capat acestei situaţii? Dacă nu, angajaţi fraţilor SOP-uri, IPS-uri, WBC-uri sau orice altă instituţie capabila să rezolve o "criza a capacelor"dacă cei plătiţi nu sunt în stare s-a facă!
Am dreptul ca plătitor de taxe şi impozite să fiu protejat de administraţia locala şi atunci când circul pe drumul public, când mă plimb seara pe stradă cu soţia, cănd ies cu câinele la plimbare, când dau drumul la robinetul cu apă potabilă, sau cănd deschid fereastra să-mi aerisesc casa sau creerii, cănd vreau să traversez o stradă sau să merg pe bicicletă, când vreau să dorm sau atunci când vreau să fiu treaz! Nu vreau să ocolesc toată viaţa gropile incompetenţei administraţiei locale, să merg numai pe sub becurile marilor bulevarde, să-mi umplu buzunarele cu pietricele de aruncat după câinii comunitari, să aştept 10 minute să se limpezească apa de băut şi 30 de minute să se încalzească apa de spălat, să suport fumul de la grătarele cartieriştilor pline de scrumbie, sau de mici şi cârnaţi după cum sărbătoarea este religioasă sau laică, să nu aud răcnetele găştii de la scara vecină care serbează majoratul urlând ca pieile roşii în bătalia de la Little Bighorn şi nici rotopercutoarele meşterilor firmelor de cablu care-mi găuresc fără să mă întrebe pereţii blocului în care locuiesc!

ISPA trece, leafa merge, noi cu drag muncim