Cum se face curatenia pe faleza Dunarii

In urma cu o luna va aratam cum (nu) se face curatenia pe faleza inferioara a Dunarii de catre firma RWE. Astazi o sa va arat cum se face curatenia pe faleza superioara a Dunarii, cea de jos fiind inundata (din fericire pentru cei de la RWE). Din motive de criza economica sacii de plastic din cosurile de gunoi nu se mai schimba, ci se golesc manual. (DEX: manual= care se lucreaza cu mana, care efectueaza lucrari fara sa foloseasca unelte). 

Ca lucratorul respectiv care efectueaza aceste manevre este expus a se taia intr-o sticla sparta si aruncata in cos, sau sa se intepe intr-un ac infectat de seringa aruncat de boschetarii din cartier, sau in cel mai fericit caz sa dea cu mana in punguta in care adun eu "reziduurile" dupa catelul meu, nu intereseaza pe nimeni, nici macar pe cei de la Inspectoratul Teritorial de Munca, aflat ceva mai la deal. 
P.S. Totusi nu scriem degeaba, cineva ne citeste si face schimbari: de cateva zile "afumatoarea pe roti model RWE", adica asutospeciala Gl-03-RWE, a fost inlocuita pe traseu cu Gl-02-RWE. Probabil 03 afuma pe altii, mai la fereala de ochii lumii...

Liga pentru Presedinte a intrat la apa

Stim cu totii ca nimic nu conteaza atunci cand este vorba de afacerile politicienilor locali, nici bunul simt, nici ingradirile impuse de diverse autorizatii, nici protestele presei, nici parerea cetatenilor. Asa s-a intamplat si cu explozia de carciumi de la "Valurile Dunarii", sau de la "zid" cum ar zice copiii mei. Un fost WC public de pe faleza transformat in club, o fosta nava rapida transformata in carciuma, o ghereta transformata in terasa, un acvariu transformat in restaurant, o hidosenie tranformata in vapor si mai multe pontoane transformate in restaurante, stau marturie celor spuse de mine. Anchetele oficialitatilor cum s-au construit, cum au ajuns spatiile la actualii patroni, cine le-a dat autorizatii de constructie si de functionare, fac parte toate din "Dosarele X'. Pe o faleza marginita de doua scari monumentale placate cu travertin, un carciumar si-a inchis terasa cu piatra de Dobrogea, iar altul cu rogojini si maldare de stuf. La cativa metri mai amonte, ditamai cladirea in forma de vapor e plina de termopane. Alaturi o carciuma facuta din scanduri si mai multe pontoane, care mai de care mai urate. Oare Comisia de urbanism a primariei care a dat avizele nu a avut niciun cuvant de spus despre pocitaniile de pe faleza?
In fotografia de mai sus vedeti cum carciuma cu firma "Liga pentru Presedinte, o speranta pentru romani", dupa ce si-a inchis terasa cu piatra si cu termopane, se extinde acum pe domeniul public cu un rand de mese. Din pacate pentru romani presedintele nu mai este o speranta pentru nimeni, in afara de "regii asfaltului" si popularitatea lui a intrat la apa, asa cum a intrat si carciuma din fotografie.

Primaria risipeste apa potabila II

Faptul ca Primaria municipiului Galati iroseste bani publici risipind apa potabila prin tasnitorile care functioneaza non stop l-am mai semnalat in paginile acestui blog. Probabil ca nimeni din primarie n-a auzit de robinet cu temporizator, care economiseste intr-o zi tot atata apa cat valoreaza el ca si obiect de inventar.

In plus daca va aplecati sa beti apa dintr-o fantana arteziana a domnului primar Nicolae, (primar de 10 ani al orasului!!), s-ar putea sa va treaca setea si sa va apuce greata, de cat este de murdara si soioasa tasnitoarea orasului european in secolul XXI!

Expresii celebre ilustrate: "Dolce farniente"

"Pana aici democratia, de aici incolo Mittal Steel"

 Fotografia de mai sus imi aduce aminte de povestea unei pancarte asezate de locuitorii de pe Valea Gurghiului la intrarea in sat in anii '50: "Pana aici democratia, de aici incolo Hodacul si Ibanestiul".
Bag' seama ca domnul Mittal cand a cunparat CSG-ul rebotezat Sidex, Mittal Steel si acum Arcelor Mittal, a cumparat toate cele: Clubul Sidex, uzina de apa, stadionul Otelu', sala sporturilor, conacul de la Ghidigeni, etc.  Baieti buni, vanzatorii de la PSD, i-au dat de toate la strigarea lui Tony Blair, noroc ca nu i-au vandut si pe muncitori, ca ajungeau "slumdog" prin Mumbay. Da' ce n-am stiut eu a fost ca s-a vandut Mittalului si podu' de flori peste Balta Catusa, ca altfel n-ar fi avut curaju' Indianu' sa-si puna tabla cu: "proprietate privata" pe culeea podului.
Mai multe despre Hodac si Ibanesti pe Lectia de anatomie, aici:"Pana aici democratia, de aici incolo Hodacul"

E de la RWE inseamna ecologic?

"Ecosal" vine de la "eco"+salubritate?

Am avut ghinionul astazi sa urc dealul spre Spitalul Judetean in urma unei autoutilitare cu marca Ecosal Galati, cu numarul Gl-02-NUA, care scotea atata fum, de credeai ca i-au luat foc cauciucurile. De la "Popescu" si pana la Mc Donald's, masina cu pricina a facut un fum de culoare neagra, pe care noi toti soferi sau pietoni am fost obligati sa-l respiram, fiindca institutiile statului trec cu vederea poluarea evidenta, fiind o masina a primariei.

S-a privatizat faleza?

Nu am nimic cu Navrom Bac SA Galati, firma care administreaza punctul de trecere al fluviului la Galati. Nici macar nu trec fluviul pe la ei, caci am traseul meu prin Braila. Nu le port pica de fel ca ei au o bucata de faleza si eu nu. Probabil ca oamenii au avut nevoie de teren si Primaria municipiului Galati le-a dat, ca doar cu unii e darnica.  Dar de aici si pana la a inconjura o suprafata imensa de teren cu jardiniere, ca sa-l tii blocat zi si noapte, in timp ce sute de galateni se calca in picioare pentru un loc de parcare la extremitatea vestica a falezei inferioare, mi se pare un abuz. 

Poate ca grangurii din Primaria Galati n-au nevoie sa parcheze ca tot omu', cand vin la chermezele de la "Trecere bac", sau de la alte restaurante din zona, ca se obisnuieste, asa cum arat zilnic pe blogul cu "valurile Dunarii", parcarea direct pe pietonal, sau chiar in iarba, dar ganditorul nostru de la Harsova (era sa zic Hamangia, dar nu e cazul), cand "a semnat ca primarul" Galatiului actul de concesiune, nu s-a gandit ca lumea n-are unde sa parcheze, daca-i da toata parcarea unei societati private? In serile de sfarsit de saptamana sute de masini stau ingramadite pe unde pot, insirate pe ambele trotuare pe sute de metri, sau in iarba, in timp ce zone vaste din capatul falezei sunt lasate la dispozitia cainilor comunitari. Chiar trebuie sa se intample o nenorocire ca cea de la Motorock si sa fie accidentat cineva in nebunia care tine loc de parcare? Zeci de tineri cu role, parinti cu copii in carucioare, biciclisti, alergatori, plimbareti isi risca viata printre masinile parcate ca in turnul Babel din lipsa de spatiu.
Mai nou au aparut si ceva rulote cu produse alimentare gen fast food si pop corn, care presupun ca au inchiriat terenul de la primarie, ca doar Navrom Bac n-are voie sa subinchirieze un teren concesionat.

Insa nu aspectele pe care vi le-am prezentat ma revolta, caci in definitiv fiecare comunitate are administratia pe care a votat-o, asa c-o meritam si noi pe a noastra, ci faptul ca pe o bucata din spatiul verde al falezei, pe care Navrom Bac deja il ocupase si-si facuse un fel de parcare pentru salariati, blocand accesul altora cu o bariera, scrie acum INTRAREA INTERZISA PROPRIETATE PRIVATA. Nu inchiriata, nu concesionata, PRIVATA.
Codul civil, la art. 480 defineste astfel proprietatea privata:  “proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege”. 
 Si atunci stau si ma intreb: Cum a ajuns o bucata din domeniul public in proprietatea cuiva care sa dipuna de ea absolut si exclusiv?

Grozny-ul de langa noi de zi cu zi

                        Romania, Galati 2010

                       Cecenia, Grozny 2010
foto: inspirationinformation.co.uk/tag/chechnya/

Mineriada din 14 iunie 1990

Ajunsi cu trenurile puse la dispozitie de guvern in Gara de Nord, hoardele de mineri inarmati cu bate, tarnacoape, capete de furtun de presiune, lanturi, cutite si alte instrumente care mai de care mai contondente si mai medievale, unii din ei bine bauti, dar toti obositi dupa o noapte de calatorit pe tren, sunt dirijati de ofiteri de securitate catre obiective prestabilite: Piata Universitatii, sediile PNL si PNTCD, locuintele lui Ion Radiu, Radu Campeanu, Petre Mihai Bacanu,  Corneliu Coposu si alti politicieni din opozitie sau scriitori si jurnalisti simpatizanti ai Fenomenului Piata Universitatii. Pe drum colanele sunt aplaudate de gospodinele bucurestele si de fetele de le APACA, li se ofera flori, mancare si binenteles de baut. Nu era prima oara cand prin manipulare muncitorii erau instigati asupra altor categorii sociale, iar istoria de la si dupa revolutie este plina de astfel de manipulari care au aruncat grupuri de oameni asupra altora. Sa ne amintim ca la Timisoara in plina revolutie pe 20 decembrie 1989, minerii din exploatarile de lignit din Oltenia si muncitori din fabrici sunt inarmati cu bate si trimisi sa faca ordine:
"„Ieri, directorul fabricii noastre şi un oficial al Partidului ne-au strâns în curte, ne-au dat bâte din lemn şi ne-au spus că huliganii şi ungurii devastează Timişoara şi că este de datoria noastră se mergem acolo şi să ajutăm la înăbuşirea demonstraţiilor. Dar acum mi-am dat seama că nu este adevărat".
Alta ocazie prin care mase de oameni au fost manevrate unele impotriva altora au fost asa zisele "Evenimente de la Tg. Mures din 15-20 martie 1990", cand mase mari de romani de pe Valea Gurghiului au fost mobilizate spre capitala judetului pentru a face ordine la chemarea organizatiei "Vatra romaneasca", iar in replica mase de etnici maghiari din Sovata si Valea Nirajului au fost mobilizate spra Tg. Mures sa faca la randul lor ordine "cu romanii". Conflictul creeat a dus la moartea unor oameni si la ranirea lator zeci de persoane si a prilejuit o ofensiva mas media fara precedent a presei maghiare impotriva Romaniei. Ca urmare a luptelor de strada interetnice din Ardeal regimul Iliescu reface Securitatea Romana rebotezand-o S.R.I....."la meme Marie..."
Ajunsi in Piata Universitatii aproape pustie,  minerii se vor napusti asupra celor doua cladiri apartinand de Universitatea Bucuresti si Institutul de arhitectura, pe care le devasteaza, distrugand mobilier, calculatoare, lovind fara vina studentii care incercau sa protesteze, indiferent daca erau fete sau baieti. Sunt lovite femei gravide, sunt trase de par studente si studenti pletosi, liderului studentimii din piata i se aplica o ploaie de lovituri si se incearca de catre un miner decapitarea lui, intr-un final fiind azvarlit in fantana de la Arhitectura. In raidurile lor minerii au fost condusi tot timpul de ofiteri SRI care efectuasera filajul celor din piata, ofiteri de politie, dar si simpli cetateni care mobilizati de manie proletara au agresat pe toti carora li se parea ca au fost in piata. Au fost batuti, scuipati, umiliti oameni despre care "se credea" ca au foat protestatari, oameni care "pareau" intelectuali, oameni care purtau ochelari, oameni care purtau barba, oameni care au indraznit sa le ceara socoteala pentru distrugerile si jafurile efectuate. Pentru ca "in trecere" pe bulevardele bucurestene minerii au spart si vitrinele unor magazine, furand ce gaseau, au distrus afacerile micilor patroni (Jos privatizatii!) Se scandeaza: "Cinste lor, cinste lor, cinste lor minerilor!", "Nu ne vindem tara!", "Moarte lor, moarte lor, moarte intelectualilor!", "Studentii la mina", "Ratiu si Campeanu afara din tara", "Iliescu- liniste!", "Fara taranisti!", "Iliescu nu uita, de golani noi te-om scapa!", "Iliescu presedinte, toti golanii in morminte!", "Pune mana pe golan, si baga-l in subteran!"
Sediile partidelor politice istorice au fost devastate si la televiziunea nationala s-au aratat telespectatorilor copiatoare xerox drept "masini de facut bani falsi", fiole buvabile de polivitamine drept "droguri" si s-a afirmat, fara sa ne fie aratate ca s-au gasit arme si valuta. Sunt arestati in zilele de 13-14 iunie 1990, dupa datele oficiale, 1024 protestatari, sunt batuti peste 3500 oameni, se trag aproape 1500 de cartuse, sunt raniti 746 oameni si omorate 7 persoane, desi in Cimitirul Straulesti apar 60 de morminte noi pe care scrie "Necunoscut iunie 1990". Mii de tineri, studenti, oameni de cultura si arta sunt haituiti, speriati, timorati, nevoiti sa se ascunda ca sa-si salveze pielea. Guvernul solicita armatei sa asigure toate cele necesare minerilor si celorlati oameni ai muncii, "oameni de bine", care venisera sa salveze democratia. Presa internationala consternata dupa violentele de la Tg. Mures ne include in categoria "barbari" si toate sperantele romanilor de prosperitate si democratie sunt spulberate de izolarea in care suntem aruncati pentru mai bine de zece ani. Multi tineri si intelectuali isi iau lumea in cap si emigreaza dintr-un infern care il intrece si pe Kafka in absurd. Pentru ca era "al taranului roman", Muzeul cu acelasi nume este spart de hoardele de mineri pentru care "taranesc" era similar cu tradarea democratiei. In incendiile provocate la SRI si Politia capitalei "dispar" in flacari dosarele revolutiei cu numele cui a tras, in cine, unde, cum, de ce si cele ale teroristilor. Peste Romania se asterne linistea ca o batista pe tambal si pana la prabusirea lui Bombonel poporul roman isi roade unghiile. Cei care le au. Vezi mai multe despre mineriade si vinovati aici: Mineriada iunie 1990

Raţiu şi Câmpeanu afară din ţară!

Acum 20 de ani puterea neocomunistă a ţării a hotărât să termine cu demonstraţia anticomunistă din Piaţa Universitaţii care dura de mai multe luni, generată de nemulţumnirea celor care luptaseră la revoluţie pentru înlăturarea dictaturii lui Ceauşescu şi care îşi văzuseră revoluţia confiscată. Preşedintele Frontului Salvării Naţionale şi al României, ales după controversatele alegeri din 20 mai 1990 ("Duminica orbului"), împreună cu primul ministru desemnat, Petre Roman i-au ordonat ministrului de interne, generalul Mihai Chiţac, care-şi primise cea de-a treia stea în decembrie 1989, la câteva zile după ce comandase alături de generalul Stănculescu represiunea de la Timişoara, să cureţe piaţa de "golani". Drept urmare în cursul nopţii de 13 iunie, trupele Ministerului de Interne izolează zona Pieţii Universităţii, apoi suprevegheate îndeaproape de agenţi ai Serviciului Roman de Informaţii, intra în forţă în tabara de corturi din faţa Teatrului Naţional, arestând demonstranţii, făcănd excesiv uz de forţă, confiscand materialele demonstranţilor şi distrugând corturile şi echipamentele aflate la faţa locului (staţii de amplificare şi tehnică audio-video). Cum unii dintre protestatari au opus rezistenţă arestărilor, s-a ajuns rapid la violenţe fizice. Până dimineaţă piaţa era curâţaăa şi în locul taberei de corturi s-au plantat flori şi s-a semănat gazon pentru a şterge orice urmă a demonstranţilor.
Concomitent cu acţiunea asupra demonstranţilor au fost dirijaţi spre Piaţa Universităţii coloane de muncitori de la IMGB care manipulate de puterea de atunci, sprijinită de fosta securitate rebotezată SRI, au sărit în sprijinul guvernului Roman, intrând în piaţă cu lozinci: "Moarte intelectualilor!", "I-me-ghe-be fa-ce or-dine!", "Noi muncim nu gândim", etc., inflamând şi mai mult atmosfera din piaţă. Curând demonstranţii care dormiseră la casele lor au început să se adune spre piaţa blocată în continuare de trupele de uslaşi (USLA: Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă, organizaţie de elită a fostei securităţi comuniste, transformată după revoluţie în Comandamentul Trupelor de Pază şi Ordine, iar din iulie 1990 în Jandarmeria Română). La demonstranţii paşnici, studenţi şi protestatari anticomunişti, s-au adaugat treptat provocatori infiltraţi de securitate şi de forţele de ordine, care au sporit tensiunile deja existente în piaţă. Ca de obicei în astfel de evenimente a apărut şi plebea bucureşteană dispusă oricănd să arunce cu o piatră în forţele de ordine, sau să distrugă câte ceva. O tentativă a forţelor de ordine de a împrăştia mulţimea s-a soldat cu o retragere ruşinoasă a trupelor Ministerului de Interne, mulţimea distrugând şi răsturnând un autobuz şi un microbuz al poliţiei, ambele incendiate ulterior. Deşi s-au făcut eforturi intense prin Televiziunea Română Liberă de a se acredita ideea că autovehiculele poliţiei fuseseră incendiate de demonstranţi, dezvăluiri ulterioare ale presei au arătat că incendierea s-a făcut la comanda generalului Chiţac, aşa cum reiese din inregistrarile convorbirilor forţelor de ordine din acea zi. Violenţele de la Piaţa Universităţii se deplasează către sediul Poliţiei capitalei de pe Victoriei şi către sediul SRI şi al Ministerului de Interne, unde se produc incendieri şi au loc ciocniri violente. Pe fondul acestor germeni de violenţă stradală preşedintele Iliescu declanşează războiul civil, rostind la televiziune următorul apel: "Chemăm toate forţele conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului şi televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită”. La chemarea şefului statului de a apăra democraţia, hoarde de mineri părăsesc lucrul şi cu trenuri puse la dispozitie de Gheorghe Dobre, Director general la Regionala CFR Craiova se vor îndrepta spre capitală declanşând prima mineriadă. Dobre va fi răsplatit pentru devotamentul său, ajungand şef de divizie vagoane, inspector şef la Ministerul Transporturilor lui Băsescu, prefect de Dolj, Director general în MT, Ministru al Transporturilor, director general în Primăria Capitalei (tot pe vremea lui Băsescu) şi din nou secretar general adjunct la Ministerul Integrării Europene al lui madame Udrea.
Ca şi la Craiova sau Petroşani şi la Galaţi au loc mitinguri "spontane" organizate de FSN (Frontul Salvării Naţionale) în care se hotărăşte salvarea democraţiei prin plecarea muncitorilor la Bucureşti. La singura tipografie din Galaţi se tipăreşte un fluturaş, un manifest care va fi distribuit în Combinatul siderurgic, în Şantierul Naval şi în alte fabrici din oraş cu textul:
"BANDELE LEGIONARE DEVASTEAZĂ BUCUREŞTIUL! FRONTUL SALVĂRII NAŢIONALE ÎN PERICOL! RAŢIU ŞI CÂMPEANU AFARĂ DIN ŢARA! 
Conducerea locală a Regionalei CFR Galaţi pune la dispoziţie trenuri către Bucureşti şi înarmaţi cu bâte şi răngi, floarea muncitorimii gălăţene pleacă la Bucureşti scandând pe străzi şi în gară: "Ce-Se-Ghe, Se-Ne-Ghe face ordine". Sunt însoţiţi ca şi minerii de la Craiova de ofiţeri de securitate "rebotezaţi" şi li se asigură mâncare rece pentru drum de către FSN Galati.
P.S. Dacă n-ai trăit acele clipe poţi să revezi materiale din acele zile care au aruncat România în Evul Mediu pe: Mineriada din 13-15 iunie 1990.

Istoria furata a orasului: vasul "Libertatea" V

 Daca nu ati avut curiozitatea sa cititi interpelarea domnului Sandu Florentin si raspunsul domnului Kelemen Hunor, care era atunci secretar de stat la ministerul Culturii, iar acum este ministrul Culturii "plin", va relatez eu ce declara domnia sa acum 10 ani:


(foto Camera Deputatilor Romania)

KELEMEN HUNOR: "EDMINSTON Comp.", în calitate de proprietar, a solicitat Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor eliberarea avizului de export temporar, e vorba de export temporar necesar în vederea restaurării iahtului, la Şantierul Naval Even Port Royal din Marea Britanie. Acest şantier naval este cel care a construit iahtul în 1930 şi este singurul deţinător al planurilor originale. Avizul pentru export temporar a fost eliberat în baza documentaţiei înaintate Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor de către "EDMINSTON Comp." şi în conformitate cu legislaţia în vigoare privind protecţia patrimoniului cultural naţional mobil. Acest aviz este valabil până în 25 august 2000. Până la data aceasta, iahtul trebuie să se întoarcă în România, restaurat, renovat, aşa cum prevede contractul încheiat cu această firmă. Restaurarea se face la şantierul naval din Marea Britanie, fiindcă acolo a fost construită nava. Planurile sunt la firma constructoare şi fără aceste planuri nu se poate face o renovare în condiţii optime. Asigurarea prin care a fost asigurată scoaterea temporară a iahtului a fost plătită la ASIROM şi suma este de 265 de mii de dolari, sumă plătită de această firmă. Firma românească este filiala firmei din Anglia. Asta este situaţia la ora actuală a iahtului. Nu a fost vorba de scoaterea definitivă din ţară. A fost vorba şi este vorba numai despre un export temporar pentru restaurarea, renovarea iahtului.
Intrebarea mea Domnule Ministru este: cand aduceti inapoi la Galati vasul “Libertatea”?

ECOSAL MULTILATERAL DEZVOLTATA

In fotografia de mai sus luata ieri la ora 15 vedem a doua zi de interventie in astuparea gropilor a celebrei deja societati locale Ecosal Prest, interventie efectuata pe strada Nae Leonard. Tractorul cu numarul Primariei Municipiului Galati, plin de asfalt moale asteapta sa fie golit, dar baietii s-au tras la umbra si cel care munceste este cel mai tanar dintre ei, probabil celebrul Dorel. Marti au astupat doua gropi, miercuri alte doua, in aceeasi intersectie, azi vor mai astupa doua, asa ca intr-o saptamana de lucru poate termina si ajung si pe strada mea aflata in vecinatate! Asta ca intre timp Ecosal are si alte multe lucruri de facut si de incasat bani de la PRIMARIE, sa mature strazile, sa administreze fantanile arteziene din oras, sa faca sensuri giratorii, sa vopseasca dungi pentru piste de biciclete pe care nu merge nimeni si mai presus de toate sa faca banii publici praf, cam cum fac maturatoarele fotografiate astazi pe strada Regiment 11 Siret praf in ochii trecatorilor.

Istoria furata a orasului: vasul "Libertatea" IV

Ce n-au reusit sa faca rusii, adica sa ne fure vasul regal, au reusit un pic mai tarziu urmasii bolsevicilor, "baietii destepti" din PSD Galati, care in 1999 au praduit vasul pentru suma de 265.000 $. Hai sa vedem cine sunt actorii. 
TAPL (Trustul de Alimentatie Publica Locala) Galati, detinatorul iahtului regal "Libertatea", devenit intre timp ICS Alimentatie Publica Galati s-a transformet in 1990 in S.C.REGAL S.A. (restaurante Galati). La data infiintarii societatea avea monopolul asupra activitatii de alimentatie publica din Galati, in prezent detinand doar 29% din cota de piata conform Raportului de gestiune pe 2009, procent "umflat", caci in prezent societatea administreaza direct doar 5 restaurante, restul de peste 20 fiind inchiriate. Printre restaurantele capatate de la ICS Alimentatie publica se numara si restaurantul "Libertatea", care a intrat astfel in activele societatii. Daca in perioada comunista se mai dadea o vopsea peste pitura navei si se mai repara cate o tabla, dupa "revolutia furata" din 1990 nu s-a mai facut nimic, in dorinta de a transforma vasul intr-o epava pentru a putea fi praduit mai usor. In 1990 in societate isi face aparitia Elena Trandafir, o protejata a senatorului PSD Ilie Platica Vidovici, care fusese coleg cu sotul doamnei, Avram Trandafir, de asemeni ofiter de cariera. Domnul Trandafir a fost ales pe listele PSD Galati de mai multe ori consilier local si judetean, in acesta ultima calitate fiind numit recent seful ATOP (Autoritatea de Ordine Publica), asa ca daca raman fara permis zilele astea sa stiti de unde mi se trage. Sub protectia senatorului PSD Platica, Elena Trandafir devine Director comercial in 1995 si apoi Director general in 1997 la Regal S.A.. In aceiasi  perioada  sotia senatorului Platica a fost reprezentant AGA la societatea Regal S.A. In 1998 vasul "Libertatea" este inclus de Ministerul Culturii condus de actorul Ion Caramitru pe Lista monumentelor nationale la categoria "tezaur", fapt contestat imediat in justitie de S.C.Regal S.A. care dorea sa vanda vasul la licitatie. Curtea de apel Galati a respins actiunea societatii comerciale galatene, fapt ce nu o impiedica pe administratoarea Regal S.A. sa solicite SIF Moldova si FPS, actionarul principal la REGAL S.A. scoaterea la vanzare a navei, lucru  intamplat in 1998. Suma tranzactionata a fost de 265000$, iar la cateva zile cumparatorul, firma engleza Edminston Comp. a asigurat-o in vederea transportului la 1000000$ la compania Lloyds. Considerand vanzarea nelegala Ministrul Culturii a sesizat parchetul cu privire la acest fapt si impotriva doamnei Trandafir si a celor de la SIF si FPS a inceput urmarirea penala.  Tribunalul Galati scoate insa de sub urmarire penala acuzatii, considerandu-se ca faptei ii lipsesc "elementele de vinovatie". Nava a fost remorcata in ianuarie pana la Constanta, unde a fost arestata pana la solutionarea cazului, dar in 25 septembrie 1999 parasea apele teritoriale ale Romaniei, dupa 60 de ani de pavilion romanesc.
Sub presiunea nemultumirilor galatenilor, la mai bine de trei saptamani de la plecarea vasului, care probabil ajunsese deja in Germania, deputatul PSD de Galati, Ion Florentin Sandu a facut o interpelare in Parlamentul Romaniei pe acesta tema, atacand direct Ministerul Culturii care daduse aprobarea de iesire din tara. Intreaga dezbare o gasiti aici: Interpelare adresata Ministerului Culturii referitoare la soarta vasului Libertatea

Duios Salubritatea trecea

Stand azi ca de obicei cele 20 minute obligatorii la stopul din Cosbuc, am vazut pentru a nu stiu cata oara angajatii ECOSAL, la plimbare pe bani publici! Fetele din imagine erau asa de antrenate intr-o discutie ca n-au avut cum sa observe gunoaiele din jurul lor pe care sunt platite sa le adune. Las de-o parte faptul ca la mine in cartier n-am vazut maturatori de mai multi ani, dar inteleg ca fiind an de criza, se matura numai strazile principale, dar sa treci cu nesimtire ma departe mi se pare lipsa de respect fata de cetatenul care plateste impozite locale si taxa de salubritate.

Istoria furata a orasului: vasul "Libertatea" III

Dupa ce vasul "Nahlin" ajunsese cuibusor de nebunii pentru regele Angliei, destinul a facut ca un alt rege controversat sa intre pentru o perioada foarte scurta in posesia lui: Carol al II-lea al Romaniei, numit si regele "playboy", pentru stilul sau de viata risipitor si aventuros, dar mai ales pentru numeroasele sale aventuri amoroase. Print mostenitor al Coroanei Romaniei, Carol al II-lea a fost fiul regelui Ferdinand si al Mariei de Edinburgh, veniti la tronul Romaniei dupa moartea regelui Carol I de Hohenzollern, care din nefericire a avut un singur copil mort de scarlatina (asa ca succesiunea la tron a revenit nepotului sau Ferdinand).
In totala contradictie cu educatia pe care a primit-o regele Carol al II-lea a fost toata viata un fustangiu. Prima sa aventura serioasa a demarat printr-o dezertare de pe frontul din Moldova in vara lui 1918, pentru a se casatori la Odesa cu Ioana Maria Valentina Lambrino, mai cunoscuta cu numele de Zizi Lambrino, o romascanca, fiica de general. Desi tribunalul a desfacut in 1919 casatoria ca nefiind legala, Carol si-a continuat relatiile sexuale cu Zizi, din rodul iubirii rezultand in 1920, Mircea Grigore Lambrino. Pentru a-l izola de Zizi, regele Ferdinand l-a expediat pe print la antipozi, iar pe Zizi la Paris, unde a stat in supraveghere atenta si pe cheltuiala statului roman pana la razboi. In 1921 regele Ferdinand il casatoreste pe flusturaticul sau fiu cu Elena, Principesa de Grecia si de Danemarca, iar rodul din aceasta casatorie va fi Regele Mihai. Cum datoria dinastica fusese indeplinita, Carol isi gaseste rapid o amanta in persoana Elenei Lupescu, fiica unui farmacist evreu rebotezat, care mai fusese casatorita anterior cu un ofiter roman. Cum scandalul sexual a ajuns atat de departe si cum Carol nu a vrut sa renunte la amanta, este silit sa abdice in favoarea fiului sau minor in 1925 si sa plece in exil alaturi de amanta, binenteles tot la Paris. Cand Ferdinand "Intregitorul", primul rege al Romaniei Mari, murea rapus de un cancer de colon in 1927, Mihai I devine regele romanilor. In 1930 Carol al II-lea "uita" ca a abdicat si se suie in primul tren spre Bucuresti, unde mintindu-l cu nerusinare pe Iuliu Maniu ca va intrerupe legaturile cu Elena Lupescu, ii forteaza acestuia mana si este proclamat rege al Romaniei. Va domni pana in 1940, cand va abdica a doua oara si va fugi sub gloantele trase de legionari asupra trenului sau in gara Sinaia, ca urmare a presiunii exercitate de Berlin de a-l inlocui cu generalul Ion Antonescu. In cei 10 ani de domnie Carol al II-lea n-a facut nimic remarcabil, dar a pierdut Ardealul de nord si Bucovina, ca urmare a Dictatului de la Viena, a alungat mama copilului sau din palatul regal pentru a-si instala amanta, a bagat tara in diverse afaceri paguboase cum ar fi afacerea Skoda, de inarmare a armatei romane, sau afacerea "Luceafarul" prin care statul roman achizitioneaza yahtul "Nahlin". Presa londoneza a acelor timpuri ne relateaza lucruri interesante si care n-au fost pana acum expuse de nimeni.
Astfel ziarul "Time" din 2 august 1937, relatand vizita regelui Carol al II-lea la Londra remarca faptul ca acesta a fost primit la resedinta Maryborough din Londra a familiei regale britanice si nu la Palatul Buckingham, datorita faptului ca era insotit de prietena sa evreica,  Magda (Elena) Lupescu. Intrebat de presa de unde va strange 1.350.000$ pentru achizitia lui "Nahlin", regele Carol al II-lea declara: "Doamna Lupescu este cel mai destoinic "facator" de bani (money maker) din Romania".
Rebotezat "Luceafarul" nava calatoreste la Galati, unde este ancorata in port in 1937, in speranta unor viitoare calatorii regale romantice. Insa pe cerul Europei se adunasera nori negri si nava nu va mai pleca nicaieri pe marile lumii cu regele, in anii razboiului fiind doar mutata intre cele trei porturi maritime dunarene pentru a fi protejata de bombardamente.
Singurul eveniment notabil este cel din 1938 cand regele Carol al II-lea gazduieste la Galati, pe nava intalnirea cu ministrul afacerilor externe poloneze, colonelul Josef Beck si omologul sau roman Petrescu Comnen.
O scurta perioada de timp a fost folosita drept nava scoala pana la revenirea bricului "Mircea" din URSS. Dupa cum se cunoaste in septembrie 1944 trupele sovietice au confiscat bricul "Mircea" care era stationat la Braila pe bratul Arapu, spre a fi ferit de bombardamentele rusilor, care distrusesera deja la Galati vechiul bric "Mircea". La Odesa unde a fost mutat bricul a fost rebotezat "Rion". Bricul a fost retrocedat in 1946 statului roman in prezenta regelui Mihai. Cat despre "Luceafarul" el a fost nationalizat ca oricare alt bun regal in ianuarie 1948, dupa abdicarea fortata de tancurile rusesti a regelui Mihai din 30 decembrie 1947 si rebotezat "Rasaritul", ca doar de alolo ne venea "lumina". Toate insemnele regale au fost indepartate si praduite, iar dupa mai multi ani de plimbare ca obiect de inventar in diverse institutii a poposit definitiv in patrimoniul T.A.P.L. Galati, Trustul de Alimentatie Publica Locala, care avea in administrare toate carciumile si restaurantele din oras.
Nava era ancorata la mal in amonte de "Valurile Dunarii" si era mutata cu ajutorul remorcherelor, doar iarna, pentru a o feri de gheturi, cand era dusa la adapost in docuri. In perioada cat a fost hotel-restaurant pe vapor au functionat un bar, un restaurant si o terasa de vara (berarie), iar cabinele au fost folosite drept camere de hotel. Dupa unele mituri locale mai multe cabine au fost folosite de-a lungul timpului de ofiteri de securitate ca si locuri de intalniri conspirative si chiar amoroase, desi cat a stat la Galati nava n-a scapat niciodata de carcalaci, un motiv in plus ca "plosnitele" sa fie usor confundate cu gandacii.

O fotografie interesanta

In aceste fotografii se poate vedea intalnirea dintre regele Angliei, Eduard al VIII lea si Mustafa Kemal Ataturk, presedintele Turciei din septembrie 1936. Printre cele cateva fotografii publicate de ziarele turcesti ale vremii se numara si acestea doua:

1. Ataturk sosind la bordul navei "Nahlin" si primit la scara imperiala de regele Angliei??
2. un tete a tete pe bordul unei nave, probabil "Nahlin"

Regele Eduard al VIII lea in voiaj cu Nahlin (Libertatea) in 1936